singur

eu eram pe aceeasi strada si jur vedeam invers ca tine: mirosul venea de la masini, zgomotul de la zapada, era o harmalaie si un fum incat mi s-a parut si mie ca e aglomeratie ca si tie. dar nu era, eram eu pe o parte, tu pe cealalta. aveai un carnetel si nu stiu ce tot scriai din mers.dupa un segment de drum m-am trezit ca am dat in alta dimensiune, era pur si simplu toamna, ploua nu mai altfel ca altadata. paream singura? te intreb, stiu ca m-ai vazut. iti spun ca te-ai inselat, eu nu eram singura, nici banala cum iti paream, pentru ca eu nu eram.

Cu tot respectul vreau să-ți spun că nu prtea ai înțeles. Este vorba despre singurătatea lăuntrică și nu de ceea exterioară.Nu ți s-a întâmplat niciodată să mergi pe stradă cu cineva și totuși sș te simți singură? Să iei parte la toate fenomenele exterioare și totuși să fii absentă? Mie da. Cu stimă, Cezar.

se simte singuratatea, se simte, caci, firele ei sînt instaurate din suflet, uneori simt și eu la fel.
Un text bun, vizibil, închegat foarte bine poetic.
( am depistat mici greșeli, dar cred ca le vei corecta)
Succes,inspirație și pe terenul poeziei