O floare de lumină

O floare de lumină
își lasă mireasma în suflet. Un
val de liniște - cuvinte și
zgomote sparte, poeme. Versuri nescrise,
pierdute.

Sunt rupt,
prins între două străzi
fără ieșire. Și floarea,
ca o scânteie rece, în ochi. Și tu
aceeași
dintotdeauna
acolo.

Frumos. Citindu-ți textu, am văzut cât de mic sunt. Cu stimă Cezar

nu e adevarat, nu esti mic. sau esti mic in masura in care eu sunt mare:)

cert e ca tuturor li / ni se intampla fenomenul asta de \"orbire\". cineva din afara vede mai bine ce si cum. iar poemul tau era f aproape de varianta mea (care nici nu e mare chestie, dar parca se tine mai bine) trebuia doar scuturat si rearanjate versurile

incearca sa recitesti cu voce tare dupa ce scrii. si nu posta direct, mai tine-le cateva zile, revino asupra lor, taie fara mila ce ti se pare aiurea etc. incet incet o sa vezi ca se invarte. pt ca ai sensibilitate si presupun ca si ceva lecturi (am vazut ca traduci etc.)

bafta!

Atunci când unele stări neclare nu ne lasă în pace, simțim că putem dat naștere numai unor \"cuvinte sparte\", iar poemele nu vor să curgă pe foaie așa cum am vrea noi.
Mie personal mi-a plăcut, numai că verbul \"a îmbiba\" sună puțin cam dură pentru a-l asocia cu o floare sau, mai exact, cu parfumul ei.
În al doilea rând îmi mai place cum ai descris-o pe ea. În aparență e suavă ca o floare, dar în realitate are ochi demonici.
Foarte frumos!
Multă baftă și nu trebuie să te simți mic.Fiecare simte și percepe lumea altfel. (Dacă tu ești mic, eu cum sunt, din punct de vedere scriitoricesc?)

Aici m-ai prins :). Această catalogare de \"mic\" nu-mi permit să o fac decât doar persoanei mele. Oricum, scri mai bine ca mine. Mulțumesc pentru aprecieri și vizită. Cezar.

ce cred eu ca te-a tentat sa gasesti un loc pentru?

O floare de lumină
penița frântă ruginită
cuvinte sparte
prins între două versuri
poem amorțit
scânteie în ochi
cu ochi de migdală,
demonici
iudentitatea

Mulțumesc! Cezar.