Liniște

prima strofa e cu adevarat frumoasa, as modifica acel typo \"grengi\" si inca ceva, a. i. sa fie asa:

\"liniște în crângul de salcâmi
crengi de gheață ridicate spre cer
în rugă aprinsă\"


pacat totusi, pt ca strofa 2 nu merge. de fapt ultimele 2 versuri nu merg deloc. primul poate ca da, insa nu ai dezvoltat ok dupa parerea mea

Mulțumesc. Voi reveni asupra ei.

liniște în crângul de salcâmi
cu crengi de gheață ridicate spre cer
în rugă aprinsă


nu-mi place ca e liniste cand e o ruga cand ruga e aprinsa dar crengile de gheata. plus ma intreb ce intrezarire ai avut si a fugit inainte sa vezi cum te atinge interior. probabil te-o fi atins cu legamantul tacerii vesnice.

crang si gheta, crângul acesta mie imi suna a primavara.

dar ce vroai sa spui, de fapt ce oare ai fi putut sa spui?

era ceva important care ti s-a parut neimportant, drept urmare a ramas impulsul de a duce actul la capat si atat.

ma obsedeaza, ce vrei tu sa spui si nu poti. dar de ce nu poti? de ce traiesti simultan sentimentul ca ai de spus cu inversul?
e ceva aici.

cand eram mica nu puteam sa stau locului daca vedeam o foaie goala. ma apucam sa o umplu, vroiam sa o vad plina dar nu aveam in cap decat cerculete, linii, casute. ma abtineam greu in ore sa nu dau gata caietul pana la coperta 2. mai o pagina, inca una.

ma fascina fiecare liniuta, pentru mine era un univers intreg, dar nu puteam sa-i explic si altuia. cercul se rotea de adevaratele, etc

Rugăciunea aprisă poate fii și tacită. Ceea ce vreau să spun de fapt, este: \"Pământul cheamă cerul\", dar strofa doi nu prea a plăcut, așa că am șters-o la fel cum tragi o draperie pe geam iar privitorul nu poate decât să ghicească ce se întâmplă. Cezar