GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Domnișoară Mădălina Nica, voi folosi acum pluralul politeții, asemenea dumneavoastră. Înțeleg totuși că mi-ați vorbit acum în calitatea oficială, nu drept simplu autor, de aici pluralul reverenței. Aveți dreptate în tot ceea ce spuneți. dacă am folosit forma versului, indiferent că textul a fost încadrat la personale, ar fi trebuit să existe și ritm, și o anume stilizare. Dar, întrucât numai atât am avut de spus și sub această formă, săracă din punct de vedere expresiv, am reașezat în pagină sub forma prozei. Doream numai un gând, nimic mai mult.
Gena, și mie îmi plac pinguinii, mai puțin atunci când aplaudă. dar îi las în pace.
Corina, atât am avut de spus.
Vă mulțumesc pentru prezența aici și pentru sfaturi!
Gena, și mie îmi plac pinguinii, mai puțin atunci când aplaudă. dar îi las în pace.
Corina, atât am avut de spus.
Vă mulțumesc pentru prezența aici și pentru sfaturi!
Pe textul:
„Ce zici?" de George Pașa
0 suflu
ContextMaria, Yannelis este cel mai \"înstelat\" de mine dintre creatorii de pe Agonia. Și oricum nu are nevoie de stelele mele/ noastre, fiindcă tot ce scrie este dincolo de asemenea aprecieri. Și așa am trecut peste niște principii ale mele. Scuză-mă, dar mi se pare cam răutăcios ceea ce spui. Acest lucru mă face iarăși să nu-mi mai doresc nivelul de \"steluțar\".
Cu regret, dar aceeași stimă,
Pașa
P.s. Rog să fiu scuzat de către autor și de către editori pentru acest offtopic. Dar avea legătură cu demnitatea mea.
Cu regret, dar aceeași stimă,
Pașa
P.s. Rog să fiu scuzat de către autor și de către editori pentru acest offtopic. Dar avea legătură cu demnitatea mea.
Pe textul:
„frunze pe caldarâm" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextDe fapt, \"neîntinată\", cu \"î\", conform acelorași reguli. Eu citesc mai demult ce scrie Liviu Ioan Copos, chiar dacă nu m-am oprit vreodată cu un comentariu. Mă bucură această revenire, cu un text concentrat, ușor tributar unui stil ermetizat. Ultimele opt versuri sunt mai aproape de gusturile mele, chiar dacă este acolo o disonanță: \"de delirul\".
Pe textul:
„sărutul tău de roșu în suspin" de Liviu Ioan Copos
0 suflu
ContextSă rămânem copii în suflet! Știi, încadrarea la \"texte umoristice\" e menită mai degrabă să adoarmă. În esență, textul e mai complex decât s-ar crede. Dar nu prea contează.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Pe textul:
„ritmuri pentru somn ușor" de George Pașa
0 suflu
ContextDincolo de faptul că nu e tocmai forma pe care o prefer drept poezie, trebuie să recunosc, totuși că textul acesta emoționează, are o structură bine închegată, un mesaj deosebit, un patos reținut. De fapt, în literatura actuală, putem accepta prozopoemul fie ca poezie, fie ca proză. Aici narativitatea este oricum redusă ca proporții.
Într-un cuvânt, chiar dacă nu sunt prea inspirat pentru un comentariu pe măsură, în viziunea mea aici este una dintre poeziile reușite ale Danei Banu. Chiar dacă unii vor spune \"Ba nu!\", voi continua să spun \"Ba da!\"
Într-un cuvânt, chiar dacă nu sunt prea inspirat pentru un comentariu pe măsură, în viziunea mea aici este una dintre poeziile reușite ale Danei Banu. Chiar dacă unii vor spune \"Ba nu!\", voi continua să spun \"Ba da!\"
Pe textul:
„ieșirea din vis" de Dana Banu
0 suflu
ContextIată numele! Sunt cam neinspirat în ultimul timp, chiar doream să-i dau nume comentariului, dar nu găseam. Mai sunt vreo două-trei greșeli de tastare, poate le observi. Dar nu acest lucru este relevant. Dacă ar fi să fac un triptic din versurile acestea, aș alege:
\"desenez portativul lăsându-te pe tine să scrii notele
.......................................................
verbele-și caută singure printre cuvinte
.........................................
ultima cărare\"
\"desenez portativul lăsându-te pe tine să scrii notele
.......................................................
verbele-și caută singure printre cuvinte
.........................................
ultima cărare\"
Pe textul:
„frunze pe caldarâm" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextYannelis, nu cred că mă înșel, aici este una dintre cele mai bine structurate poezii ale tale. Poate unde la piramidă se întâmplă, într-adevăr, ceva. Ai găsit ritmurile potrivite și constantele pe poziție.
Pe textul:
„frunze pe caldarâm" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextPărerea mea este că, de începi cu versurile \"Dragoste,/ cu suliți otrăvite\", tot eșafodajul liric se destramă. Dragostea \"este îndelung răbdătoare\", ea nu poate avea nimic otrăvit. Dacă este cu adevărat dragoste.
Pe textul:
„Dragoste" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextCred că am întrucâtva dreptate. De ce? În versurile anterioare, există ideea, foarte frumoasă, a sărutării \"operelor în carne\", dar și plăcerea de a fi \"materie primă\". Imaginați-vă ce ar însemna să fiți materie prmă pentru un experiment pirotehnic. Nu umoristică, de groază ar fi ultima strofă. Oricum, textul are și pasaje frumoase (unul a fost amintit), dar prea mi se pare că se creează o insuficientă adâncime conceptuală în procesul creator. Probabil, ar trebui să mai meditați asupra textelor, să nu le mai postați în stare brută. E numai o impresie, sper că nu am deranjat (prea mult).
Pe textul:
„Cursuri pentru lepădarea de sine" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextPrin ultima strofă, textul cam devine umoristic. Sau va fi numai o explozie... sentimentală?!
Pe textul:
„Cursuri pentru lepădarea de sine" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextSigur, există și un celebru roman al lui Mauriac purtând același titlu. Dar nu cred că e cazul să modificăm titlul, fiindcă și aici, și în ce ați scris dumneavoastră e altceva.
Pe textul:
„Cuib de vipere" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextAm și eu o poezie cu același titlu, dar cu un mesaj diferit. Acolo, o violetă crescuse deasupra unui cuib de vipere, dar sfârșește prin a fi învinsă. Aici, există puterea de a strivi răul, chiar dacă, mi se pare, se răspunde cu același venin.
Pe textul:
„Cuib de vipere" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextPăreau aproape singuri, pe cer, la miazăzi, abia ieșiți din vară și din seară. El își întinde o rază ca firul de păianjen, vrând s-o cuprindă-n îmbrățișări tandre. Ea e deasupra, îl privește cu drag, chiar dacă știe că nu se vor întâlni vreodată. Rămâne ca poetul să-și imagineze marea întâlnire.
ca de obicei, autorul știe să organizeze manifestările exterioare în lumea sa interioară (pe \"Plaja cu suflet\"). Spun aceasta, fiindcă este bine realizată legătura cu \"mirko-poem -7\", mai ales prin \"ochiul peștelui\" atoatevăzător.
Remarc și buna încadrare a realului în context, viziunea de ansamblu. Mie mi-a scăpat imaginea constelațiilor, atras fiind de iamginea singurătății celor doi aștri în acea zonă de pe cer. Am tras puțin cu ochiul și la \"cloșca lactee\", și la carul Mare, dar n-am văzut căderea acelei stele. Sau, glumind puțin, nici nu ne remarcăm propria cădere.
Eram convins că vei scrie despre...
ca de obicei, autorul știe să organizeze manifestările exterioare în lumea sa interioară (pe \"Plaja cu suflet\"). Spun aceasta, fiindcă este bine realizată legătura cu \"mirko-poem -7\", mai ales prin \"ochiul peștelui\" atoatevăzător.
Remarc și buna încadrare a realului în context, viziunea de ansamblu. Mie mi-a scăpat imaginea constelațiilor, atras fiind de iamginea singurătății celor doi aștri în acea zonă de pe cer. Am tras puțin cu ochiul și la \"cloșca lactee\", și la carul Mare, dar n-am văzut căderea acelei stele. Sau, glumind puțin, nici nu ne remarcăm propria cădere.
Eram convins că vei scrie despre...
Pe textul:
„ieri seară" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextTristeți multe par a se fi strâns pe plaja cu suflet. Toate însoțite însă de meditații în aceleași modulații calde și împovărătoare. Parcă în textul precedent păreai a fi dat mat hazardului. Sau întâlnirea cu sine s-a petrecut pe fondul înghițirii de către \"peștele realității\". Ori e ceva din spiritul lui Iona, înghițit (a câta oară?)\" de singurătatea ca o balenă\"? Poate și \"inima plopului\" simțind strânsura nodului verde al punctului, el însuși o infinită inimă roșie.
Pe \"plaja mută\" s-a făcut dintr-odată liniște. O liniște ce este altceva decât peștele realității. Altceva...
Pe \"plaja mută\" s-a făcut dintr-odată liniște. O liniște ce este altceva decât peștele realității. Altceva...
Pe textul:
„Mirko-poem (8) (peștele)" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAcum, maestre Firică, cred că pare numai că voi fi îndrugat prostii. Liberă, liberă, dar și sprijinită de ratio, chiar dacă în doze mici. mMi bătui și șaua să priceapă iapa, dar nu știu dacă a priceput, sau undeva s-o fi durut.
Nu înțelege că te laud, dar ai scris ceva deosebit aici. Dincolo de autoironia din plin prezentă, mai ales în final.
Nu înțelege că te laud, dar ai scris ceva deosebit aici. Dincolo de autoironia din plin prezentă, mai ales în final.
Pe textul:
„patru sonete false și alt sonet nefiresc" de Adrian Firica
0 suflu
ContextSă nu vă pară nicidecum rău, nici ție nici poeziei că v-ați apropiat de rostire cu sfială, înțelegere și suflet. Nu-mi astup urechile, deși nu aud sunetul adevărat; închid ochii spre a vedea cu văzul de dincolo de vedere; numai Văzătorul-a-toate știe cât de orbi, și surzi, și nevolnici, și răi suntem, dar ne mai lasă câte o fantă pe unde să privim, să auzim fragmente din sunetele irepetabile.
Dacă vom ajunge cândva să ne închipuim un tren ca o corabie a lui Noe? Până atunci preferăm o \"garnitură\" cât mai soft și contemplăm în mișcare. Ce, cum, cât? Altceva este întrebarea. Și ne vom îmbăta în continuare cu timp, până nu va mai fi, până nu vom mai fi.
Și și și... \"și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare\".
Iertată să-mi fie lenea de a nu spune mai mult, dar și așa am enervat suficient prin cultura mea ceva mai sus de genunchiul broaștei!
Dacă vom ajunge cândva să ne închipuim un tren ca o corabie a lui Noe? Până atunci preferăm o \"garnitură\" cât mai soft și contemplăm în mișcare. Ce, cum, cât? Altceva este întrebarea. Și ne vom îmbăta în continuare cu timp, până nu va mai fi, până nu vom mai fi.
Și și și... \"și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare\".
Iertată să-mi fie lenea de a nu spune mai mult, dar și așa am enervat suficient prin cultura mea ceva mai sus de genunchiul broaștei!
Pe textul:
„patru sonete false și alt sonet nefiresc" de Adrian Firica
0 suflu
ContextÎn comentariul anterior nu am făcut deloc referire la subtitlu, știam că autorul este prin aceasta (auto)ironic. În ceea ce privește scrierea cuvântului \"phoem\", se știe că nu este o noutate în creațiile lui G. Asztalos. Nu trebuie citit neapărat ca în engleză. Pronunțarea creează și efectul umoristic, fapt ce nu se întâmplă în \"pohemul\" naumian. N-am spus, de asemenea, că ar fi cazul să se mai exploreze de către autor și alte modalități de exprimare artistică. Sunt sigur că ele vor apărea. E adevărat, nu poți scrie niciodată cum vor alții, ci numai în acord cu propria-ți ființă. Eu aștept cu interes alte poezii ale tale.
Pe textul:
„la tăț ni-i greu da’ avem di tăti" de George Asztalos
0 suflu
ContextMi-au plăcut ultimele trei versuri; primele două mi se par forțate. Dar \"de gustibus...\"
Pe textul:
„metamorfoză" de slavu diana
0 suflu
Context