Poezie

moartea cotidianului

1 min lectură·9 septembrie 2010

Mediu

mergeam pe aceeași cărare.

cotidianul părea spart drept în mijloc,

i se simțea duhoarea mațelor încurcate.

poate de aceea biliboc se postase

chiar în fața aruncătorului de cizme,

potrivea direcția, dar nu știa că dincolo de gard

așteaptă desculții să prindă încălțări zburătoare.

când am ajuns aproape, cotidianul își dădea ultima suflare.

a doua zi, toate cotidienele își anunțau propria apocalipsă.

pe o cărare paralelă cu a mea,

trecea un deceneu înarmat cu un bucium,

sufla în el, până toate păsările se întorceau în cuibul părăsit.

doar un diogene modern ieșea din butoi,

căutând, printre oase, vreun desculț ce refuzase torpila.

023.634

Despre aceasta lucrare

Autor: George Pașa
Tip: Poezie
Cuvinte: 101
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

George Pașa. “moartea cotidianului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/13952992/moartea-cotidianului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MM Monica Manolachi✓10 sept. 2010

Nu sunt cam multe personaje pentru un text încadrat la poezie: cotidianul, biliboc, aruncătorul de cizme, desculții, deceneul, păsările, diogene, eul? Mi se pare cam încâlcit. Oare dacă n-ar fi aproape toate în poziție de subiect, s-ar înțelege mai bine în ce fel moare cotidianul?

GP George Pașa✓10 sept. 2010

Depinde ce înțelege fiecare prin poezie. \"Aruncătorul de cisme\" nu e personaj, ai înțeles geșit. Încâlcit n-aș crede că este acest text, sau nu în asemenea măsură ca \"mațele cotidianului\" în care unii își fac veacul. Acum nu spun cumva că e un text de mai mare dragul, dar nici de aruncat asemenea unei cisme, adică nu are funcția torpilei din final.
Într-un fel ai dreptate, nu prea ar trebui să scriu așa. Mai ales când pledoaria mea este pentru lirism. Să spunem că este o nouă \"dregere a vocii\", după o anume eclipsă creatoare.