George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„nonunde" de Cătălin Al DOAMNEI
Aici cred că este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit în pagina dumneavoastră, deși această temă se îmbină cu aceea a destinului, cu toate motivele implicite ale acesteia.
Sunt foarte multe de spus, se poate veni cu argumente și contraargumente la ideile exprimate. Dar, cum aici nu este filosofie pură, ci un poem filosofic, nu voi proceda la așa ceva. L-am citit ca pe o poezie, m-am lăsat purtat de rațiunea inimii, astfel încât tabloul poetic, deși grav și marcat de o ușoară decepție, este unul expresiv și bogat în semnificații.
Ar fi câteva corecturi de făcut: „din buticurile în care în mod evident ni se întipărise cuvintele strigătul” („întipăriseră”), „ne făcusem bagajele” (ne făcuserăm”) „nimeni voia să mai știe nimic” (nu voia).
Mă bucur să mai citesc pe aici un text scris de dumneavoastră.
Pe textul:
„nonunde" de Cătălin Al DOAMNEI
Imaginarul poetic nu est spectaculos, dar contează mult aici intensitatea pe care o dobândește frazarea poetică. Totuși, expresivitatea nu lipsește, e atât cât trebuie. Frumos se rezolvă antinomia lirică dintre spirit și suflet. Char dacă rămâne un fel de pustietate, atenuată, cumva, de preaplinul sufletesc.
P.s. Citesc și ceea ce scrii în ultima vreme. Nu prea mai am îndemn pentru comentarii.
Pe textul:
„ Solitarium" de Antonia-Luiza Zavalic
RecomandatOricum, nu mai scriu altă replică, să nu dau și eu în offtopicăreală. Am încercat să scriu replica de pe site-ul nou chiar sub textul tău, dar nu-mi apărea nicio căsuță pentru aceasta, doar textul tău.
Mă bucur că nu te-ai supărat și că ai simțul umorului (de fapt, știam, că am mai citit ce scrii).
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori.
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
Nu-i un text rău, chiar dacă unele rime sunt deja prea des utilizate, spre exemplu: „umbre” - „sumbre”.
Pe textul:
„Dorințe" de Dan Neicuțescu
Mulțumesc, Tego!
Pe textul:
„Te-ai îngropat în cărți..." de George Pașa
Sigur, n-am treabă cu știrile false, de aceea exagerezi amintind pe marginea unui text cât de cât literar despre acestea.
Pe textul:
„Ekko Morgan și Vica Leuștean în avangarda onirovacsolgiei" de George Pașa
Dincolo ce această referință culturală, textul nu e deloc rău, chiar dacă se trece de la un referent la altul (sigur, era ziua lui N. Stănescu și trebuia și el să apară pe acolo ca reper, incontestabil, de altfel).
Pe textul:
„ulysse" de Leonard Ancuta
Mulțumim, Dragoș, că ne-ai reamintit de el! Domnul Ioan-Mircea Popovici mai amintea, din când în când, de George Vasilievici, prin postările sale de aici sau de pe Facebook.
Pe textul:
„George, frate" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
Și, cum nu-mi (mai) place să disec versurile prin răstălmăciri de multe ori îndepărtate de text, păstrez pentru mine acest exercițiu de supraviețuire sau, poate, de admirație în manieră cioraniană.
Mai ai câteva corecturi de făcut, eu am observat două, dar poate mi-au scăpat altele. Mă refer la „vei fii întrebat”, în strofa a doua, „uita-te”, la începutul strofei a treia.
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
Pe textul:
„Luna " de Lup Casiana
Există și lucruri bune, anume faptul că autoarea dă dovadă de sensibilitate, fapt ce, în timp, ar putea aduce și adevărata poezie pe care presupun că o visează. De fapt, oricare dintre noi visăm la marea poezie, chiar dacă, poate, nu am scris-o sau n-o vom scrie niciodată.
Pe textul:
„Noapte.." de Lup Casiana
E doar o impresie, poți să nu ții seama de ea.
Pe textul:
„The Fox Cub" de Dragoș Vișan
de cavouri am fost”. Da, „un nou început se cere durut” (dar și durat, aș zice). Tropul ăla e cam nesigur. Chiar nu știe că odată ieșit la lumină își îngroapă creatorul? Bine, noi știm, acceptăm jertfa. Până la urmă, o altfel de alegorie, plecată de la jertfa Anei lui Manole: artistul „îngropat” spre a fi „înviat” de propria creație. Știu că nu asta ai zis, dar am mers în subtext (dincolo de structura „de suprafață”).
Nu-mi place epitetul metaforic „cuib comatos”. Sper să nu fie o rimă căutată: „scos” - „comatos”.
Pe textul:
„un trop" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ir Lică și Es Pică" de George Pașa

