Poezie
războiul sfârșitului lumii
2 min lectură·
Mediu
muma mi-a zis: mâine vom merge la munte să luăm
brânza era ca o zi în care nu trebuia să fac nimic să mă iubești.
am înghițit cu noduri, că n-o să te mai văd,
îmi făcusem planuri de astă-vară,
priveam stelele gândindu-mă la fata care-mi pocește cuvintele,
lumea crede că are ochii negri, dar dacă știi
cum să o privești, ai vedea că sunt verzi
și nici așa de rea când iubește.
ne-am întors seara.
cu privirea-n pământ, numărând pașii -
frunze de trifoi
ce nu aveau astâmpăr să împrăștie minciuni,
la tunsul oilor am ținut de-un berbec,
doar așa să mai uit de năroadă,
cum îi plăcea mumii să-ți spună:
pot să fac să iei pe cine vrei,
dar te lasă când ți-e lumea mai dragă dacă nu-i ursa ta.
rămase pierdută, tăcută,
tot timpul cinei am crezut că privegheam un cadavru.
faptul de-a fi refuzat mi se părea absurd,
mă gândeam să ies în mijlocul zilei, să strig:
sunt unul de-ai voștri - artist!
știu să cânt, să repar ceasuri
de buzunar, să scriu scrisori de parcă ar fi
de la copiii voștri morți pe front,
orice femeie este fericită cu mine.
într-o lume în care poeții sunt tot mai bătrâni și scriu
despre ce nu pot face asta produce emoții.
mergeam de parcă aș fi călcat pe morminte, luna se pregătea
să nască perechi de luceferi.
eram privilegiatul ai cărui părinți
nu se sinchiseau de nimic,
cât nu lăsam pe vreuna borțoasă,
nu le bătea poliția la ușă sau nu mă pricopseam cu niscaiva farmece.
vecinele mă priveau lung, aproape galeș, dacă m-aș fi luat după Liviu:
băi, ce le faci, că te sorb din priviri, probabil ești tu mai bărbățoi,
altfel nu se explică;
într-o zi a venit un coleg de-al lui la mine, la școală, își căuta iubita,
i-a zis:
da, unu' matur, bă, unu' matur!
presupun că viața intrase în mine cu furci,
cu topoare, nu-i înțelegeam violența
de-a mă îndrăgosti, patima cu care vorbeam, gesticulam,
puneam pe hârtie,
apoi o luam de la început, eu și aceeași plăcere,
indiferent prin câte înfrângeri trecusem,
știam că tot mai am de luptat,
mai sunt femei de iubit,
suflete flămânde, semințe neîncolțite,
încă se poate muri de cuvinte …
053.709
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 374
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “războiul sfârșitului lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14127460/razboiul-sfarsitului-lumiiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCuna dintre ele mi-a acordat deja premiul pentru debut! lansarea este programată
anul viitor dar până atunci se mai pot întâmpla multe :) ... cu drag!
anul viitor dar până atunci se mai pot întâmpla multe :) ... cu drag!
0
GPCă textul e scris bine sau rău... nu știu. Că ești poet... ți-am mai zis. Totuși, ai putea găsi un tilu mai original, nu acela al unui roman arhicunoscut.
0
GPTitlu, pe acela
0
DCdomnule George Pașa, vă mulțumesc pentru prezență; ''despre partea închinării....)))'' am pus titlul aici făcându-mi curaj că între prieteni nu supăr pe nimeni:) respect!
0
încă se poate muri de cuvinte …zici tu si intre timp se poate trai intens acoperind toate fatetele vietii in acea miscare cintinua intre nastere, iubire si moarte
Ma gandesc mereu ca editurile alea trebuie sa fie...ma rog... sa zicem grozav de ocupate (cate odata sunt cumsecade) ca sa nu vada ce poet le scapa din mana.
regards, "narodule"
Tea