Poezii

am desenat un cerc pe pământ soarele din mijlocul apei generații în ținute strălucitoare la final de spectacol când toți înțeleg cine-i vinovat din povestea țesută cu ochiuri de vipere

DCdan petrut camui

0

0

ficatului meu nu-i face bine alcoolul beau cu prietenii doar pentru că nu am acasă ce face în bodegi cu tavanul căzut de la cealaltă masă diavolul se preface că-i place răzbunătoarele ploi dau

DCdan petrut camui

0

0

în somn nu trezesc niciun stol curăț patul de umbre străbat cu mașina de lapte cartiere întregi unul mai murdar decât altul vânzătorul de ziare știe cine urmează să moară în mintea

DCdan petrut camui

0

6

știu lumi care nu se văd în oglindă mă sperie praful scuturat de pe tălpi frig să nu-mi fie încalc o poruncă pentru totdeauna este o perioadă complicată de timp nu mi-a trecut niciodată prin

DCdan petrut camui

0

0

când sufletul meu încă de tine-ndrăgostit voia din trei dorințe o noapte cel puțin să-l țină-n viață vinul cu care l-ai prostit să te iubească-ntruna jurându-mi să nu-l țin când primul s-ar

DCdan petrut camui

0

0

salut întreabă-mă orice despre moarte te privesc în ochi îți cuprind umerii și mi-e teamă crezi că putem să mai râdem aș merge oriunde pe cărbuni aprinși iubirea îmi ia durerea cu mâna

DCdan petrut camui

0

4

nu mi-a fost frică să stau cu cei morți timpul bătea în retragere mi-au trecut prin fața ochilor pietrele kilometrice în stare să facă dispărute dorințele ce n-au apucat pubertatea după chipul

DCdan petrut camui

0

0

numai azi draga mea nu e loc de cuvinte nici de triste-amintiri evocări prețioase amăgiri din trecut blând ne-o iau înainte hoți cu gând de măriri ce dau iama prin case am tăcea gânditori când

DCdan petrut camui

0

0

în seara asta dormi iar fără mine ca un copil ce crede în povești rostite-n fața unei cupe pline din care sorb ninsorile cerești   ți-aș pregăti un loc cât mai aproape de patul cald cu fața

DCdan petrut camui

0

6

amorțirea riscurile ne mențin tinerețea la fel ca uleiul deasupra apei nu-i da motive să creadă în pești ne punem speranța că-l vom apuca pe dumnezeu de-un picior precum un vin falsificat și

DCdan petrut camui

0

0

de parcă ai fi uitat să-mi faci cafea și gustul migdalelor din sânii tăi îmi controlează celulele gustative între noi o liniște ca de ora trei dimineața când păsările își imaginează puii

DCdan petrut camui

0

2

prima carte după asul de treflă mi-a indus o stare de siguranță necugetată ți-am cumpărat flori pentru că erai ziua mea frumoasă întunericul zidea un loc de scăpare următoarelor

DCdan petrut camui

0

4

tot ce-am crezut despre mine de la un capăt la altul eu și manierele o imagine falsă ploaia prin paltonul ce acoperă geamul pătează foile scrise pe scările spre ieșire desfac un pachet

DCdan petrut camui

0

1

de moș nicolae frigul insinuant mătăsos până la oase îmi doresc altă piele pe coșul vecinilor aburi noaptea întreagă cu nasul în geam privirea dureroasă departe inconștientă de ideea

DCdan petrut camui

0

5

cad în albia apei pe care dragostea mi-o aduce în casă îmi fac palmele pumni să nu pierd nimic din sângele înfricoșător pentru oamenii de știință precum știința iubirii de care ne isterizăm

DCdan petrut camui

0

0

lumea aducea flori la mormânt un drum peste oasele celor îngropați mai demult mă făcea să-mi aduc aminte de prima zi când am văzut cum se omoară strigoii mergeam pe sub deal dascălul cânta

DCdan petrut camui

0

3

îmi amintesc filmul de vineri seara prima criză după pandemie următoarea depresie- libertatea de a face lucruri îngrozitoare câștigată fără să ne prefacem indiferenți la starea de

DCdan petrut camui

0

2

omul avea un cerc deasupra capului sfânt de trei ori în timp ce aruncam piatra a curs în bătaie de joc pregătit să numesc stelele, una peste alta turmele mânate la sare ziua următoare în

DCdan petrut camui

0

0

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat o pedeapsă un consum pentru care nervii nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele precum o lupoiacă în culcușul ei puii după lipsa

DCdan petrut camui

0

2

am râs până m-am trezit singur mai bine într-o casă de jale îmi rup carnea printre hainele unei femei indisponibilă la iubire   mama mi-ar șterge lacrimile dar nu mai poate nici ea papagalul

DCdan petrut camui

0

4

împreună cu cei a căror întoarcere nu ajunsese la stadiul de masă critică copaci din chirpici se rugau pentru ce nu știam despre dragoste ideile îi separă pe oameni nu aveam curaj să

DCdan petrut camui

0

4

îmi va fi dor de întrebările tale și nu o să mai vorbesc cu nimeni o să mă închid între cei patru pereți ai inimii și-o să strig convins că nimic nu va răzbate afară în continuare vor crește

DCdan petrut camui

0

2

după ce mi-am pierdut cei mai frumoși ani la cărți cu femei dintre cele mai ieftine mi-am lăsat trei zile să-mi revin din beție cam atât dura o minune după știința mamei pământul nu

DCdan petrut camui

0

0

în spatele unei iubiri trecătoare stă o mână de om și-un pumn de femeie în spatele unei iubiri ce durează pumnul de femeie se lasă în mâna ce scrie pe ziduri masa aceea haotică de roșu înseamnă

DCdan petrut camui

0

1