lanțuri

interesantă strategia ta, de a folosi mai puţine verbe, pentru a construi cadrul feeric de la început, ca şi cum ai vrea ca lectorul să insiste pe fiecare cuvânt în parte, fără să existe un ritm panthareic, la fel ca în torentele imagistice şi sentimentale, scrise la dicteu automat, o tehnică prin care suprarealiştii, de ex, notează fluxul spontan al gândirii. Mă refer la ei, fiindcă şi tu ai nuanţe suprarealiste. Doar nuanţe, vezi ghemotoacele, focul ce întinde umbra pe perete... Da, reuşeşti, ştiu ce faci, ştiu ce vrei şi înţeleg de ce. Apoi, treci la verbe care descriu mişcarea, acţiunea, insistând pe vizual şi auditiv: alergarea, scârţâitul paşilor, deschiderea uşii, câini tuşind, fierberea ceaiului... Ce să zic, tehnica e clară, intenţia la fel, dar simt o oarecare lipsă de naturaleţe... În rest, evocarea sentimentală de la final, pe un fundal simbolist, nevoia, dorinţa etc., salvează, cumva, acest text. Lanţurile din titlu pot fi asociate cu fiecare strofă în parte, fiecare ochi de lanţ, o strofă. Ochiurile formează un întreg. Totodată, prin tehnica folosită, sugerează şi separarea, fragmentarea, tabloul distinct dintr-un tablou mult mai mare. Un mozaic al iernii şi al sentimentelor.

strategic

Hi Dan,

Trecerea(timpului acela!) si dragostea (aceea?) si "lamturile" care ne tin in frau vrand -nevrand.

Imi place tonul acesta usor obosit...Scrisul poeziei implica intentie numai daca stie sa o transmiota fara explicatii...
Si tu stii.

Take care,
Tea

am citit, mulțumesc pentru analiză/observații/aprecieri mă bucură prezența și interesul, cu drag!

''bucuros de oaspete'', mulțumesc pentru rezonare și trecere, te mai aștept, cu prietenie!