luna în inversul ei

aştept ziua când nu voi face nimic în afară de câteva depresii mărunte precum punctele lăsate de tine în loc de cuvinte sunt un alcoolic căruia i-ai pus o sticlă în faţă zâmbindu-i pe un ton natural acum stăpânește-ți pornirile iar eu nu sunt sigur că vrei să mă salvezi de întregul mister al ființei o lăcomie îndulcită cu textele vechi rămâne supusă capriciului firii și nimeni nu este să-i pună coroană când faptul de a-mi refuza nebunia te face mereu cea mai frumoasă din lume așa mă gândeam că se reîntregesc sufletele din aproape în aproape sălbatica noapte cuprinde în brațele-i lungi arșița ce vifor să inventeze animalul rănit de propria-i stare de somn umplu cu incantații secrete vasul mâniei lui Dumnezeu să i te descoperi și numai Lui să îi aduci închinare