Jurnal
între noi
1 min lectură·
Mediu
ca în serile de iarnă când avem ce mânca și ne credem bogați
pusesem un semn pentru cei rămași de părinți
pe câmp izbucnise un foc-vegetația
în ultima fază
nu avea rost să mori și tu
ți-am tăiat cauciucul
să nu poți cere dumnezeu să se-ntoarcă
printre replicile personajelor de care
îmi amintesc
cu greutatea aceea cu care te desparți
de o viață
răul nu înseamnă trădare
sau ceva
personal
își face treaba cum știe mai bine
dacă există iarbă există și cei care o mănâncă
asta înseamnă că trebuie să apară și cei care se hrănesc
cu iluzii
îngerii sunt plătiți mai prost decât noi
înainte ca valul creștin să ne-acopere
am înțeles de la primul te urăsc
cât doare iubirea
în vinerea ce poartă numele mamei
026
0
Disparusesi in ultima vreme ( aici ca eu nu-s pe fb) dar imi place cum te-ai intors...
Poezia ta este intotdeauna o declaratie, odezvaluire de ganduri si framantari in jurul unei iubiri in care intra cam tot ce te inconjoara; te ocroteste cumva, dat mai ales iti dicteaza o viziune poetica originala ...care lasa urme.
Ca totdeauna, poete,
Memorabila poema de Sf, Marir ...Mama!
Tea