gâște sălbatice

ma atras titlul acestui poem „gâște sălbatice”, un fel de cautare suspendata parca "voita in contrast" cu tema oferita. Imi place substratul existential, sentimentul care il resimt de alienare urbana si pivotarea dintre partea de inceput si final. e acolo o articulatie minora care se poate corecta, penultimul vers (probabil o viteza de redactare - mi se intampla si mie). scot in evidenta "anotimpuri incompatibile cu / înclinația lumii / nopți fără lună ce ar trebui interzise" aici cred ca rezonez cel mai bine. Okay, e doar o parere, respect intentia poetica si preferintele stilistice ale fiecaruia dintre noi. Semn...

scuze, "m-a atras titlul..." si am zis ca nu mai scriu in statia de autobuz pe telefon:))

scuze, "m-a atras titlul..." si am zis ca nu mai scriu in statia de autobuz pe telefon:))

mulțumesc pentru prezență, punctul de vedere și observație, am corectat, schimb mai mereu și uneori îmi scapă din vedere că se schimbă și trebuie adaptat după persoană, gen, timp, etc!)Cu drag!

faptul că foloseşti timpul prezent pentru seara asta e ok, dar imediat, când vorbeşti despre somn, ar trebui să foloseşti viitorul, fiindcă acţiunile sunt succesive. De fapt, cea mai bună soluţie ar fi să renunţi la "în seara asta" şi să iei versul 3 şi să-l pui primul:

în somn nu trezesc niciun stol
curăț patul de umbre
străbat cu mașina de lapte cartiere întregi

renunţatul la seară nu dăunează deloc, fiindcă deja, prin somn şi prin nopţile de la sfârşit, sugerezi cadrul şi timpul întregii acţiuni.

observasem şi eu chestia cu piedutul, dar am vrut să las pe altcineva să intervină. E bine că ai modificat, fiindcă era inestetic.

Un poem oniric, cu tuşe suprearealiste, iar alegerea gâştelor sălbatice este excelentă. Unele specii zboara noaptea, iar sunetul lor se aude ca o muzica a salbaticiei cerului si pamantului. Folosind opoziţia dialectică, că gâştele dorm, faci trimitere la cuminţenia pământului, vezi Brâncuşi, dar şi a cerului, ca pe o libertate absolută oferită de Dumnezeu pentru toate acţiunile descrise de tine. Iar toată acţiunea se petrece într-un somn conştient, ca un fel de tehnică pratyahara.

felicitări!

am văzut și eu, ai dreptate, nici eu nu prea mă dau în vânt după expresia eliminată de tine, dar din afară se vede/citește mai bine, așa cum și tu, ți-ai făcut un obicei din asta, dar, în cazul tău, nu am ce cârcoti, evidența nu poate fi contrazisă, mulțumesc pentru interes și cheltuială, te mai aștept!)