GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Văd textul acesta ca un fel de preludiu al unui poem care se va scrie. Și nu doar din acel „țiuit ca de greier” am această impresie. Poate fi chiar un portret poetic al femeii cu cercel de scoică (e fata devenită, între timp, femeie?). Scrieți-l, altminteri îl scriu eu! Glumesc, desigur.
„într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie”.
„Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”.
„într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie”.
„Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”.
Pe textul:
„fie ce-o fi" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAr fi niște încercări reușite, dar cred că puteți opta pentru formulări mai personale, dacă tot nu ați dorit neapărat să fie haiku.
De fapt, intervin să vă rog să nu îmi mai luați texte de aici și să le postați pe citatepedia. De asemenea, vă rog să le ștergeți pe cele postate acolo, fiindcă nu mi-ați cerut acordul și îmi încălcați dreptul de autor. Am rămas uimit să văd că îmi apare numele acolo cu texte, când eu nu am cont pe niciun alt site literar decât pe poezie.ro.
Vă mulțumesc pentru înțelegere! Cine vrea să îmi citească textele, poate să le citească (pe cele postate) și aici sau să caute cărțile publicate de mine.
De fapt, intervin să vă rog să nu îmi mai luați texte de aici și să le postați pe citatepedia. De asemenea, vă rog să le ștergeți pe cele postate acolo, fiindcă nu mi-ați cerut acordul și îmi încălcați dreptul de autor. Am rămas uimit să văd că îmi apare numele acolo cu texte, când eu nu am cont pe niciun alt site literar decât pe poezie.ro.
Vă mulțumesc pentru înțelegere! Cine vrea să îmi citească textele, poate să le citească (pe cele postate) și aici sau să caute cărțile publicate de mine.
Pe textul:
„Micropoeme " de Cornelia Georgescu
0 suflu
ContextMă bucur că mai spune cineva câte o opinie pe aici și că mă mai citiți. Credeam că, dincolo de tăcerea instalată pe Agonia, scriu prost rău, de aceea nu mă mai ia nimeni în seamă. Am mai eliminat din conectori, fiindcă unii se repetau în mod supărător, dar în așa fel încât să nu se piardă ritmul dorit. Ar mai fi fost și alții, dar textul putea deveni prea ambiguu sau cu sincope ritmice. Domnul I. M. Popovici doar aparent vorbește pe lângă text, însă măcar ultimele două rânduri dovedesc faptul că nu-i așa.
Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile de lectură.
Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile de lectură.
Pe textul:
„Nu există spații fără de ritm" de George Pașa
0 suflu
ContextM-am obișnuit cu stilul eteroclit al scriitruii domniei vostre, însă, dacă ar fi să aleg poezia din pasajele mai prozaice, dar importante pentru întreg, aș rămâne la acestea:
„sensul vieţii
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat (...)
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară (...)
portret între niciodată şi întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esenţialul doar există
nu se exprimă (...)
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor”
„sensul vieţii
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat (...)
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară (...)
portret între niciodată şi întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esenţialul doar există
nu se exprimă (...)
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor”
Pe textul:
„Prin tunelul de tăcere" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextTextul are un ritm deosebit și idei la care trebuie să mai meditez. Doar sintagma „lume priponită” nu-mi place, dar nu m-a împiedicat să citesc mai departe.
Pe textul:
„lume priponită" de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextAți ajuns un fel de clasic în viață domnule Dume, dacă se scrie atât de mult despre scrierile dumneavoastră. Despre posteritatea acestora nu putem ști nimic, cum nu putem ști despre scrierile niciunui scriitor de acum. Să sperăm că ele vor rămâne. Nu știu dacă textele lui Teodor Dume sfidează moartea, poate doar se hrănesc din „substanța” de neînțeles a acesteia, când acceptând-o, când revoltându-se împotriva ei.
Felicitările mele, atât autoarei studiului, cât și creatorului care a stârnit acest demers critic!
Felicitările mele, atât autoarei studiului, cât și creatorului care a stârnit acest demers critic!
Pe textul:
„Teodor Dume, poetul care sfidează moartea" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextStilul acesta parodic și zeflemist, cu o finețe deosebită a ironiei, cred că prinde la fel de bine ca acela din alte texte ale autoarei. Iar finalul încheie destul de bine această luare în răspăr a levantinismului nostru cel de toate zilele. De aceea, parafrazând spusele de acolo, aș zice că muza cea mofluză n-are nicio scuză.
Pe textul:
„poezie mică şi foarte alintată " de diana dumitraciuc
0 suflu
ContextDeși imperativul din debutul textului pare prea... imperativ (!), reiterând un fel de încăpățânare a ființei poetice (parcă nu și orgoliu creator), totuși, textul lasă să respire (chiar și să transpire!) o nostalgie aproape letală după copilăria îndepărtată, din care parcă și urmele pașilor desculți par să se fi șters. Textul se naște din zbateri care duc eul până la scindarea de sine, fapt decelabil, îndeosebi, în antinomiile dinspre finalul textului, unde natura duală a ființei umane este mult mai evidentă.
Și totuși, dincolo de neîncrederea în posibilitatea atingerii „muzicii sferelor”, dat fiind înăbușirea sunetelor într-o muzică „perisabilă”, finalul acela atât de trist, de mișcător sufletește, aduce acordurile grave ale înălțării iubirii din aparenta moarte afectivă.
Chiar dacă e pe alocuri prea explicativ, fără a deveni și mură-n gură, pe placul cititorului leneș, discursul poetic are calitățile prin care se îndepărtează de prozaicul unei existențe creatoare șterse.
Și totuși, dincolo de neîncrederea în posibilitatea atingerii „muzicii sferelor”, dat fiind înăbușirea sunetelor într-o muzică „perisabilă”, finalul acela atât de trist, de mișcător sufletește, aduce acordurile grave ale înălțării iubirii din aparenta moarte afectivă.
Chiar dacă e pe alocuri prea explicativ, fără a deveni și mură-n gură, pe placul cititorului leneș, discursul poetic are calitățile prin care se îndepărtează de prozaicul unei existențe creatoare șterse.
Pe textul:
„în fond decembrie de-abia urmează să sosească" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextIulia Elize, de fapt, domnul Georgescu se referea la o greșeală de exprimare. N-am vut să intervin, să nu se creadă că sunt cumva ranchiunos. Credeam că veți corecta, dumneavoastră sau măcar editorii. Și în celebra replică din „O scrisoare pierdută”, acordul tot la feminin se face, adică „douăsprezece”.
Dincolo de aceasta, vă apreciez pentru faptul că scrieți, de cele mai multe ori, cu destulă sensibilitate artistică.
Dincolo de aceasta, vă apreciez pentru faptul că scrieți, de cele mai multe ori, cu destulă sensibilitate artistică.
Pe textul:
„De picoteală" de Iulia Elize
Recomandat0 suflu
ContextDe asemenea, „să văd dincolo”...
Pe textul:
„Teodor Dume,o nouă carte:Ferestre spre marginea lumii" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context„Ferestre spre marginea lumii”, poezia care dă și titlul volumului, este printre cele care m-au impresionat mai mult în cartea aceasta, alături de „Pasărea morții”, „Lumina, urma altei vieți”, „Fotografia în formă de inimă” și altele. Câteva versuri care mi s-au părut deosebite ar fi: „fotografia mea e o fereastră prin care/ privesc cerul și din când în când/ poteca ce duce/ înspre marginea lumii/ totul este asemeni cerului care/ mă împiedică să vd dincolo” („Ferestre spre marginea lumii”, p. 11); „trupul mi-a devenit un loc/ de pelerinaj pentru toate păcatele lumii/ durerile înalță ziduri/ nimeni nu intră nimeni nu iese” (ibid., p. 11-12); „fiecare strigăt e/ o picătură de cenușă pe/ umbra lăsată de izbeliște” (Pasărea morții”, p. 13); „între corpul meu și sufletul meu/ stă memoria cuvântului/ precum norii/ în fața fulgerului/ purificându-i lumina” („Lumina, umra unei alte vieți”, p. 19); „doar eu ca o zbatere sub rană/ îmi interogam propria umbră” („Interogatoriu”, p. 37.) etc.
Felicitări și pentru această carte, domnule Dume!
Felicitări și pentru această carte, domnule Dume!
Pe textul:
„Teodor Dume,o nouă carte:Ferestre spre marginea lumii" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextNu a apărut tot comentariul. Rectific doar începutul: „Are tâlc”.
Pe textul:
„Pentru ceea ce nu se risipește" de George Pașa
0 suflu
Contextre tâlc, așa cum spune domnul Popovici; are deschidere, așa cum bine a văzut Ecaterina, însă nu are de-a face cu lirica niponă; e o pașadină, cu spune Ottilia (și e aproape plenoastic să spui că e concentrată - glumesc, desigur). Ermetism, dacă stăm să ne gândim, există în „pașadine”, inclusiv aici, domnule Dume. Că are și un strat al înțelegerii accesibil tuturor e cu totul altceva.
Vă mulțumes frumos pentru impresii și aprecieri, nesperat de multe pentru un text atât de plăpând.
Vă mulțumes frumos pentru impresii și aprecieri, nesperat de multe pentru un text atât de plăpând.
Pe textul:
„Pentru ceea ce nu se risipește" de George Pașa
0 suflu
Context„Niciodată”, „nu” și „da” sunt extrem de vulnerabili. „Da-da” poate însemna câteodată „da-nu”, câteodată „nu-da”, iar semizeul descălțat la sanda devine și el vulnerabil. „Totdeauna” există doar în mintea zeului; „niciodată” nici el nu există, chiar dacă nu-i scos de pe pistă. Și, oricum, problema nu-i a alergătorului de cursă lungă, ci a celui așteptând Reîntoarcerea. Secvența cu acel bețiv pe patru cărări, dincolo de pildele la care trimite, mi se pare în acord cu felul de a gândi al omului religios: transferul de energie negativă este anulat în momentul în care vezi în celălalt pe fratele tău, fie de capătă ipostaza lui Cain. Un text în care avem și poveste, și poezie, și câteva picături de magie.
Pe textul:
„Niciodată, nu" de Ioan-Mircea Popovici
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc, domnule Dume, pentru (în)semnul de lectură! Într-adevăr, strofele finale par ceva mai reușite.
Cu stimă,
G. Pașa
Cu stimă,
G. Pașa
Pe textul:
„Nu mai e vreme pentru așteptare..." de George Pașa
0 suflu
Context„Miezul tuturor lucruilor este în suferință” fiindcă am impresia că le transmitem ceva din propria noastră suferință, tot așa cum strălucirea lor este, aș zice, parțial dependentă și de viziunea noastră asupra lor, dincolo de existența lor obiectivă.
Finalul mi-a plăcut mult, fiind oarecum surprinzător.
Finalul mi-a plăcut mult, fiind oarecum surprinzător.
Pe textul:
„Jumătate din miezul tuturor lucrurilor" de Ancuta Morar
0 suflu
ContextAm recitit cu plăcere fragmentele din „Voiajul”, carte despre care am scris cândva. Celelalte secvențe sunt un fel de reactualizări (unele) și proiecții pentru ceea ce se va scrie cândva (altele). Secvența a treia aduce, astfel, o nouă perspectivă: „nimic nu-i mai liniştitor/decât să ştii că seminţele semănate de tine/au căzut pe pământ roditor.../copilul gângureşte cuvinte de colind/din când în când lăsăm/câte-un fir de tors/ca un vers/uitat să fie/ciob de vis/într-o pustie”.
Săebătorile să vă însoțească în pace sufletească!
Săebătorile să vă însoțească în pace sufletească!
Pe textul:
„ nimic în răspăr" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAm vrut să scriu doar „impactul vizual al unor imagini este mai puternic” și am uitat să elimin două cuvinte. A se citi acolo fără „sugestia și”.
Pe textul:
„Teodor Dume,carte:Cineva mi-a răpit moartea" de Teodor Dume
0 suflu
Context