nebunul necesar

E un alt fel de a spune că toți derivăm din Unul. La finalul acela, oarecum polemic, prefer să nu răspund (nu pentru că n-aș avea ce zice, dar - sper că voi fi înțeles - ar fi necesar un întreg eseu).

Mulțumesc frumos, domnule George Pașa!

La final sunt două întrebări retorice pe care mi le-am pus citindu-vă scrierea și comentariile așternute în subsolul ei.

Mulțumesc frumos, Ottilia!

Deriva asta a noastră ne caracterizează și nu este numai la nivelul mersului prin materie, sau al neîncrederii, sau al indiferenței, din păcate.
Știu sigur că dualitatea se manifestată la toate nivelele existenței pământene și mă întreb dacă nu cumva deriva asta continuă este o consecință a dualității. Mișcarea a tot și toate în organismul uman pornește de la o celulă care are forma crucii vechi (laminina). Dualitatea se manifestă pe toate direcțiile evoluției umane: materiale, sufletești, spirituale.
De asta mi-am pus acele întrebări de la final. Cam tot ceea ce scriu în ultima vreme sunt încercări sau mai corect spus căutări ale unor răspunsuri, fragmente de răspunsuri la acestea.
Lupt cu manifestările propriei mele îndoieli, e greu, dar continui până dau de un stâlp ilizibil și probabil că în virtutea inerției voi continua mersul înainte, sau în spirală.

"dualitatea se manifestată"
Corectez: dualitatea se manifestă

Înțeleg că ești în derivă. Dar asta nu e starea ta de a fi. Dacă e reală și nu ți-ai făcut din ea un moft estetico-poetic te mai poți salva. Citește, chiar și cu ochelari de-ți obosesc ochii, cât poți despre determinism! Deriva ta nu-i o fatalitate, ci un drum spre eliberarea de tine spre a fi liberă. Și atunci vei afla că nu există derivă. Ea e drumul tău către tine, spre a te ajuta să afli că ești!

Mulțumesc frumos, domnule Dumitru Sava!
Ideea aici de a vorbi, fiecare după percepția sa, despre derivă. În derivă suntem toți. Aparența echilibrului în toate ne este comună.