Poezie
Stradă cu parfum de tei
1 min lectură·
Mediu
Cânta un timp prin trompeta cochilie
melcul legăna jocul serii
prin buzunarele obosiţilor de plimbări târzii
stele curgeau prin copilărie
totul devenea Visul
acel vis de care nimeni nu se atinge
şi totuşi
toată lumea îl distruge
şi viaţa muşcă puternic din el
de departe câmpia Bărăganului
mă readuce în casa părintească
plimbările de seară, parfumul de muşeţel
culegătorii de ocazie - noi,
părinţi şi copii deopotrivă
departe tramvaiul luminează
e ora de întoarcere
fluieră tata prin maturitatea mea
mă readuce cuminte
în pragul casei părinteşti
de pe o stradă cu parfum de tei
glasuri de copii strigă neîncetat
cum îşi calcă umbra altuia
umărul cald al tatălui
răsucirea trezirea
prezentul
şi lacrima aiurea
pe buzunarul unui anotimp incert
Anne Marie Bejliu, 8 iunie 2020
022321
0
Prin mintea şi inima omului
Poezia, la lecţia cu numele Amintirea
Stă de vorbă cu Jumătate de Infinit
Cealaltă Jumăte, mai mare, sau mai mică
Martoră intimă, îşi dă cu părerea
“prietene,
clipa răstoarnă semnale
pentru un acum
de atunci
de pe o stradă cu parfum de tei
glasuri de copii strigă neîncetat
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonţul de aer trece şi arde
prin grădinile icoanelor abia sfinţite
umbrele îşi fac de cap
jocul joc leagănă dorul
jocul joc leagănă legănările vieţii
leagănul timpului stă să cadă
stele curgeau prin copilărie
totul devenea Visul
acel vis de care nimeni nu se atinge
şi totuşi
toată lumea îl distruge”