Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

în cheia s(t)ol

1 min lectură·
Mediu
așteaptă cuvintele
la fel ca păsările
o nouă scenografie
în inima autorului de jurnale
plastica răvășește pânzele
sunetul își uită pantalonii scurți
în cheia sol și din toate
dar absolut toate încercările
cea mai bună stă între a țipa
prima dată la lume
și a ofta îndelung
în scena despărțirii de casă
așteaptă cuvintele
ca aripile pline de nisip
într-o pară de sticlă
unde invocăm uitări
neprogramate
peste tot zboară sensurile
iar femeia oarbă
stă cu palmele la piept
într-o rugă în care singură
se simte copleșită
în a mai rosti cuvinte
numai el
bunul blândul călugăr
stă la masă
cu puiul de corb
hrănindu-i jocul
cu un zâmbet
adună tainele
cuvintelor
în pumnul nicicând ridicat
spre cer
strâns numai când
căldura o adună
pentru o nouă rugă
Anne Marie Bejliu, 21 septembrie 2016
046
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
134
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Bejliu Anne-Marie. “în cheia s(t)ol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14096898/in-cheia-stol

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-mircea-popoviciIP
Distincție acordată
controversele se țin lanț
după cutremurul de azi noapte
oamenii își dau cu părerea
că a fost un cutremur de "șase"
alții că nu
unii spun mai mult
alții mai puțin

"numai el
...blândul călugăr
stă la masă
cu puiul de corb"


toate se întâmplă paradoxal
oamenii sunt frumoși
când au lumină proprie
la jertfelnicie
nu se poate ajunge
întâmplător
0
@bejliu-anne-marieBA
Bejliu Anne-Marie
s-a golit pieptul de cuvinte
și atunci a rămas piatra de moară
să fărâme crucile din crucea aceea mare
a cuvântului dintâi
nu l-am auzit când striga și am continuat
inconștient să împing cuiele rostirii
într-o tăcere zgomotoasă pe care am cules-o
neatent de pe marginea drumului

în tăcere am găsit liniștea
și Glasul Lui m-a alinat și legănat
ca pe o pasăre aerul primăverii
în plin zbor

cândva sau poate în fiecare clipă
învăț că tainele liniștii
sunt între propriile-mi palme
când vremea rugăciunii străbate ființa
și o umple de cer învățând-o zborul
cu o singură aripă
așa cum puiul de corb învață căldura
simplu cuprins de blândețea călugărului
de blândețea credinței profunde
care-i crește jocul și-l înalță spre Domnul
bucurând seninul și soarele mereu viu
al ființei lui micuțe

Mulțumesc pentru scânteie, Ioan Mircea!
0
@ioan-mircea-popoviciIP
și-ar mai fi de spus cum gândul
rătăcind între tăceri
intră-n horă cu Cuvântul
rotunjind un azi de ieri

“din stânga livezilor de cireși și meri
undeva în fundal este școala
pe care nu știu dacă am iubit-o sau nu
dar sigur mi-a fost frică
de oamenii aceia înalți
sau pitici cu priviri crunte
mai mult femei”

“cumpăr o roată
pe roată las lutul
cu palmele obosite de sensuri
modelez înfrigurată”

„nu știu de ce bărbații întind brațele
și învelesc puii de om în lumină
nu știu de ce

femeile încropesc altarele fricii
crezând că...
dar las asta pentru altă săritură
în grădinile anotimpurilor”

stoluri de gânduri
se formează între rânduri
pe insula de pelicani
și cormorani
pe care-au apărut funigeii
după care aleargă cățeii
speriind iepurii
și popândăii...


0
@bejliu-anne-marieBA
Bejliu Anne-Marie
stoluri de gânduri învelesc
amintirile în zborul nebun al sufletului
în căutarea adevărului
am iubit școala ca spațiu
și mai ales pentru felul în care
m-am format acolo
până la urmă toți modelăm înfrigurați
lutul în care am respirat copiăria
în căutarea și amplificarea
frumuseților acelor clipe
amplificarea inocenței curățeniei
ființei noastre
0