Poezie
Dor de Doamne Doamne
1 min lectură·
Mediu
mi-e dor de Tine
Doamne
să-ți gust aroma-n taină
prin rugă sting lumina iar Tu o reaprinzi
sărut de foc tăcere și ape cristaline
simt cum coboară-n mine
și strig cât pot cuprinde
vocalele în pumni
sunt cruce
cruce vie pe un altar de spini
și-n mine arde pacea și toată floarea vieții
când morții vii adună cuvinte potrivite
le-aruncă-n strada mare apoi ei lauri cer
mi-e dor de Tine
Doamne
prin rugă-mi sting lumina
iar Tu
o reaprinzi
e tainică-adormirea și tainică-i trezirea
când printre cruci cu steaua pasul încropești
Tu mergi în urma morții cu viața calci pre moarte
ea se întoarce-n mine în Tine niciodată
târziu mi-e dată calda adevărata pasă
în care darul crește
și eu îi înțeleg
și verbul și iubirea metafora subtilă
pe care Tu-nțeleptul o lași să curgă-n spini
mi-e dor de Tine
Doamne
și-atunci privesc lumina
ea stinsă luminează
și-atunci mă regăsesc
la pieptul Tău o pată o umbră-a veșniciei
pășesc cu grijă iarba
amarelor nevoi
Anne Marie Bejliu, 2 decembrie 2017
023.658
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “Dor de Doamne Doamne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14117185/dor-de-doamne-doamneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BAMulțumiri pentru auria colțată!
m-a cuprins de umerii inimii
când am scris
rostirea Domnului Iisus
și prin dorul de Doamne Doamne
și pentru toate celelalte care mă definesc
în necunoașterea mea profundă de ele
despre întunericul prieten
pentru că noi, ortodocșii
am ales să ne rugăm în întuneric
numai flacăra tremurătoare a lumânării
să ne fie călăuză în rugăciune
pentru toate neputințele noastre
voite și nevoite
mi-e dor de Tine
Doamne
și-atunci privesc lumina
ea stinsă luminează
și-atunci mă regăsesc
la pieptul Tău o pată o umbră-a veșniciei
pășesc cu grijă iarba
amarelor nevoi
Din Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, Capitoluil 1:
"5.Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică,
6.De la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire,
7.Voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire."
m-a cuprins de umerii inimii
când am scris
rostirea Domnului Iisus
și prin dorul de Doamne Doamne
și pentru toate celelalte care mă definesc
în necunoașterea mea profundă de ele
despre întunericul prieten
pentru că noi, ortodocșii
am ales să ne rugăm în întuneric
numai flacăra tremurătoare a lumânării
să ne fie călăuză în rugăciune
pentru toate neputințele noastre
voite și nevoite
mi-e dor de Tine
Doamne
și-atunci privesc lumina
ea stinsă luminează
și-atunci mă regăsesc
la pieptul Tău o pată o umbră-a veșniciei
pășesc cu grijă iarba
amarelor nevoi
Din Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, Capitoluil 1:
"5.Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică,
6.De la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire,
7.Voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire."
0
cu scara Tympului
care-i calendarul
cu toate ale lui învățături
prin gesturi, semne și parabole
urc scara scărarului Ioan
și mă ating de “scara clipei”
în urma atingerii
rezonanța bătăilor de toacă
și ale inimii
"mi-e dor de Tine
Doamne
prin rugă-mi sting lumina
iar Tu
o reaprinzi
e tainică-adormirea și tainică-i trezirea
când printre cruci cu steaua pasul încropești"
itinerarul de inițiere-n dorul de Dumnezeu
și de inimă curată
e la început de izvor
ieri s-au sărbătorit
din epistola lui Timotei
și credinta orbului din Ierihon