#poem_fără_titlu

m-a prins "vers anonim" pe care l-am tot învârtit ca pe un cub rubic până l-am potrivit! rar se întâmplă să aduc sub soare un poem pe care îl visez, niciodată nu am reușit să îl trec prin toate vămile.
tu ai reușit.felicitări, Corina!

Corina îți mulțumește mult și promite să treacă prin toate vămile poetice dintre lună și soare cu sau fără Rubik cube :p

Mi-a plăcut textul, chiar dacă, din păcate, nu are un titlu. Deși se pot scrie - și s-au scris - poeme fără titlu.
Mi-a plăcut și relația care se realizează între astral și miccrcosmosul uman. O luminare a lucrurilor pe partea lor întunecată și proiecția în vis (altfel decât la romantici) a unor „puncte” ce nu pot crește decât în lumina și iubirea aștrilor.

Mă bucur ca ai rezonat cu versurile mele/rebele și, cu toate că te-am convins că poemul nu are titlu, el are :p.
Relația între macro și micro este precum cea dintre Adam & Eva: adică fără ea nimic nu e. Cam ca fără dragoste, Doamne ferește :).
Mulțumesc, George!
Sincerely,
Cee