poem de îmblânzit lupii
urlând spre cer este semn că viața are sensul ei unic norii șterg șuierul din plămâni cu degete lungi, înmuiate în gri însă ceafa mușcată ustură și de aceea luna și ochii se întâlnesc
CPCorina Gina Papouisfetele de la sanitar
cu părul ascuns sub bonetă fetele de la sanitar își înmoaie sufletul în imposibil și așteaptă răsăritul se spune că ele nu visează până când colțul cearșafului ce acoperă lumea e în formă de
CPCorina Gina PapouisM&F
Când prin mintea unei femei umblă un bărbat oarecare el își pierde dreptul de a fi altceva decât un plic cu testosteron destinația el-însuși. El se poate îmbrăca în maro, pune punctul pe
CPCorina Gina PapouisTikTok
aerul e mai mic printre linii aproape verticale împingem uluiți bile cu lumină și mea culpa spre o gaură neagră în instalații noi cu vid și emoții ceva foșnește a fericire mă gândesc la
CPCorina Gina Papouis#june_20
înspăimântat și tandru mă privești cu mânecile suflecate un vulcan gata să erupă îți desenez chipul în ședințe pe zoom îți cânt la telefon un cântec pe care nu știu dacă îl asculți sunt
CPCorina Gina Papouisz v â c
luni timpul se desparte de mine viața, cheile și poșeta au aceeași culoare îmi desenez sufletul pe asfalt și îi spun așteaptă-mă marți mașina pornește mai greu oamenii, scaunele și
CPCorina Gina Papouismoshi_moshi
...mă auzi? începe el trăgând de volan cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau vreun arici cu ideații suicide te aud șoptesc eu - o frunză lipită temporar de parbriz expirăm îndelung
CPCorina Gina PapouisUnion Jack
câțiva nori împinși de peste ocean și orașul geme sub ziare cu poza lui boris vânzând acțiuni în greenwich market pungi cu hamburgeri, inimi și rulmenți tapet pentru NHS*, nisip și
CPCorina Gina PapouisZiua când la Lidl va fi închis
el se va da jos de pe cal pe malul unei ape* în care eu i-aș spăla mai întâi ceva ușor, la mână îl voi apuca de paloș și îl voi trage adânc în inimă să-i simt, ultima zbatere firească
CPCorina Gina PapouisR e b o o t
pisicile au 10 vieți primăvara de aceea ne trezim în pijamale cu țurțuri în mână neștiind dacă urcăm în următorul tren ori alunecăm goi spre valurile ce se sparg de tot ce
CPCorina Gina PapouisM e t a
sunt un popor pașnic cu obraji roz și petarde în buzunar în caz de victorie țin frigiderul deschis celor ce vor să facă schimb de amintiri dulci cu tendințe crocante am scări interioare ce
CPCorina Gina Papouiss u p e r g i r l
nu știu să intru în anonimat am vise răsucite cu tine o capă, o spadă și ceva cu roșu care îți tulbură frica anemic și prelung zilele trec cu porii deschiși ca niște nări ce îți absorb printre
CPCorina Gina PapouisOh, Master
sursele locale susțin că ea se adaptează ușor la viața în vid unde poate locui fără mirare între respirații adânci printre roiuri de fluturi albi cu panglici și litere pe
CPCorina Gina Papouisf e r i c i r e, E u
acesta este palatul meu îl ofer tuturor cu inima atârnând la gât ca o limbă de clopot pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi sunetele curg în basso continuo prin grădinile mele
CPCorina Gina Papouiso v e r & o v e r
când vine de la lucru, pășind drept și obosit printre ruine și nori își așază pe masă tacticos inima secera și ciocanul apoi ascultă lupii urlând dintr-o limbă în alta prin
CPCorina Gina Papouis#poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută un xyz aruncat între timp și spațiu un telefon fără ton la care vorbim în minutele libere între viețile și morțile noastre fără soare sunt un vers anonim un
CPCorina Gina PapouisE c c e h o m o
omul se smulge din neant își scoate inima din piept și o așază pe masă o privește în ochi și suspină inima clipește și toarce îi arată cum să facă focul cum să îl atingă și cum să
CPCorina Gina Papouisorice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști sunt motivul pentru care te trezești cu inima strânsă în capul oaselor în miez de noapte diminețile sunt șenile stâlcindu-ți păpădiile între tâmple fie că mă
CPCorina Gina PapouisȘi pe lună ce facem?
dacă privim prin telescop în ochiul celui iubit cu infinitul în suflet terra ne va aluneca de sub tălpi și se va duce la vale ca o roată sărită prin univers într-un nor albastru de praf
CPCorina Gina Papouisz â m b i ț i
zâmbiți vă rog sfârșitul lumii va fi împărțit echitabil. tuturor celor dragi care vă sărută zilnic în gândul care nu-i mai poartă nimeni celor răi care vă umplu inima cu pietre pe care
CPCorina Gina Papouisv e l v e t
dis de dimineață când deschizi fereastra și ororile lumii îți năpădesc sângele strângându-ți inima de gât cu mâinile tale inerte gândește-te la mine căderea în gol de care ți-e teamă și pe
CPCorina Gina Papouisflow
în liniștea dintre două scaune o dimineață speriată de un stol de păsări fără culoare aburi de cafea se ridică din pagini ca un suflet de unică folosință spre un rai anonim frunze, litere,
CPCorina Gina Papouisb o n a f i d e
tu nu eu nu două jumătăți de măr așteptând pofta unui copil părăsit în mijloc de târg în care lumea năvălește zilnic pe geam smulgând tapetul trăgând de clanțe dărâmând rafturile pe care
CPCorina Gina Papouiss a f e
mi-e capul plin de un fel de curaj amestecat cu o gură de bourbon și resturi de oameni adunați ca într-o sală de cinema cu popcorn & soda privind cum prin ochii mei curg fără-nce tare cuvinte
CPCorina Gina Papouis