Florina Daniela Florea

noiembrie 2004, undeva, printre cuvinte. nu te lăsa păcălit de aparențe știi bine ele fură ochiului din lumină prin sclipirile de sticlă colorată dar ieftină și crede-mă nu scriu cel mai bine atunci

pentru că vara-ți coboram în gări primăverile toamnele-mi veneai înainte cu fructe zemoase pe buze mușcam de sete culegeam sămânța cu sânge cu tot la fiecare plecare apa ta mereu grea și prea greu

cu zâmbetul de pe fața nevăzută rotundă ziua ți-o vestesc mă scriu peste noapte și tu mă citești pe lumină nu pot să mă definesc ar înseamna că am margini ori ele nu-s decăt vârfuri de

vorbeam cu Alma despre întoarceri - de ce barbații de ce femeile ca de obicei aș spune, răspunsurile se jucau la mijlocul neștiutelor și nerostitelor poate că suntem berze și-am uitat unde ne-am

pentru că mă-nvart de-o bucată de vreme din ce în ce mai rar aproape din ce în ce mai rar departe știu doar că undeva între noi e un răspuns cu multe zecimale nu pot fi exact eu nici exact tu în

botezată în purgatoriul dintre noapte și zi cu numele florina captiv în tot ce-a rămas scris măruntul mă frânge lumea rău mă strânge în tăcere cresc ziduri nu reușesc să mă lepăd de tristețe să mă

când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă un carton ieftin reciclabil pe cruce și fuge bielă-manivelă în patru timpi trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul

decor: un întuneric oarecare profund. personaje: el, ea. ocazional, asteroizi (pe cale adunate din pumni prea-sărate firimituri din pulberi cândva ferecate se legănau pe o coadă de cometă și pentru