Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

fuga din seraiul mecanic

2 min lectură·
Mediu
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă un carton ieftin reciclabil pe cruce și fuge bielă-manivelă în patru timpi trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalerești cu zale delicat brodate în aramă gesturi elegante sonete minuni cruciade se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love și cam atât se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta fără complicații fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut se manâncă fast două trei poeme haștemele se aruncă restul la gunoi respectând, desigur, certificatul de mediu reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâșii albe mumii iar pentru tinman evident un junkyard roz bombon în fond un sistem galactic de lumi artificiale eu-ri mici în oglinzi mari sateliți retransmisii amplificări sterpe ale unei impotențe universale cu vise reclame gata scrise pe pancarte roboți silabisind imitând umanitatea ca fiind ceva desuet cu cele patru încăperi inima e un motor mult prea simplu fără cai putere fără semnalizări fără halogene fără fără fără și fără … * prin lumea asta 90-60-90 sunt o relicvă antropologul nu m-a găsit în arhive așa că m-a catalogat prin asimilare prin teamă ca fiind o creatură oarecare într-un muzeu cu șoapte povești pe care nu le ascultă nimeni ce păcăleală pe mașini ele nu simt doar amăgesc rotund instrucțiuni de folosire a pământului plat habar n-au că din povești cresc universurile astăzi m-am săturat de crucea mecanică fără dumnezeu dau calului ghemul de foc să mănânce ultima dragoste jăratecul pe care-l mai am în inimă tai din coapsă carne crudă o pun sub șa pentru drum ascut lancea mă așez cuminte sub scutul meu ruginit evadarea mea n-are nimic spectaculos floare de măr se deschide primăvara la ureche nu bubuie nu face zgomot ascuțit nici praf se deschide alb căt să am vreme să-mi iau copilul de mână o cometă de drum până la marginea verde a big bangului acolo unde îmi păstrez iluziile intacte graalul și o iubire nedescoperită de omul mecanic
0258.165
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
353
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florina Daniela Florea. “fuga din seraiul mecanic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/jurnal/1753285/fuga-din-seraiul-mecanic

Comentarii (25)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Foarte cursiv text, ritmat, un fel de recycle bin al unei zile. Partea a doua mi se pare foarte puternica.
0
@dan-noreaDNDan Norea
tai din coapsă carne crudă o pun sub șa pentru drum
ascut lancea mă așez cuminte sub scutul meu ruginit
(Florina)

O tătăroaică-și pune inima sub șa
Și pleacă la război. Cu lancea sa
Și scutu-i ruginit, e-nvingătoare.
Dar fiecare pas ce rău o doare...
0
emi, Dan
cuvintele voastre, ca si gestul editorului care a gasit de cuviinta sa recomande acest text, ma onoreaza.

mai multe nu pot scrie acum si-mi cer iertare pentru raspunsul laconic.

multumesc.
0
@claudia-raduCRClaudia Radu
personal cred ca omul mecanic e deja depasit si un fel de graal si el. acum omul are acumulatori li-on, trebuie reincarcat (cu transformator, desigur) din cand in cand. sa nu zic de ce e inauntru. sofisticaraie curata, upgrade-uri si update-uri zilnice. altfel cum sa tina pasul...asa, mecanic?

dar, nu mi-o lua in nume de rau, imi placu textul tau si don quijote-ismul din el. si bun pe recomandate. mai ales pentru ultima parte, asa cum zice emilian.
0
nuanta pe care o agreezi tu m-ar fi dus in zona androginului si n-am vrut asta.
am vrut a sugera miscarea de suprafata, mecanica, superficiala a mediocritatii lumii, de aceea am ramas in partea asta a fizicii.
graalul? e un cuvant ca oricare altul, dar care mi-a completat imaginea dorita in text.
don-quijotism? aici is total de acord:)

multumesc pentru citire si semn, ma onoreaza.
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Florina Daniela,
Sentimentul acesta de \"bielă-manivelă în patru timpi\" redat cu atîta splendoare în acest poem, menținînd totodată respectivul ritm pînă la final, pînă la iubirea \"nedescoperită de omul mecanic\" este un element inedit. Inedit inclusiv prin felul de a descrie mecanismul bielă-manivelă într-un poem! Stea!
0
Distincție acordată
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Stea!
0
sunt convinsa ca nu merit asa o lauda
dar entuziasmul tau mi-a adus un mic zambet intr-o seara uscata de noiembrie

si-ti multumesc pentru apreciere,
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
si uite ca mai exista ritmuri in care te poti legana fara sa-ti pierzi nici balansul nici calmul
o idee de frig tot mi s-a facut, oare ai putea avea dreptate...si trebuie chiar sa ingropam fire de vis sa nu le mai gaseasca nimeni ca sa le mai putem dezgropa noi?
cred , mi-e teama, ca ai putea avea chiar mare dreptate....si sper sa ai totusi puterea sa iesi din catalogare si sa ne mai scrii.....bravo
0
Ii
Te iubesc pentru tot ce scrii,pot sa-ti dau intilnire in lumea iubirii nedescoperite de omul mecanic?Nu e o simpla inspiratie,este ceea ce traim,iubirea nu va mai fi amestecata(ingropata)cu lumea lui \"fie\"-(r),ci va fi calauza de urmat.Minunata ta percepere mi-a confirmat ceea ce simteam si mi-ai incalzit zilele.Multumesc.
0
Anni,
voi mai scrie, cu siguranta:)

Mihaela,
zau, prea multe aprecieri pentru un text cu siguranta perfectibil,
zambesc.

multam amandurora pentru semnele lasate aici:)
0
@ion-pascal-vladIVion pascal vlad
Într-o seară răcorasă și umedă, cu tristeți curgând peste oglinzi deformate, cu bărzăuni rahitici etalându-și puținătatea cuprinderii, e ceva să dai peste un poem cum este „fuga din seraiul mecanic”. Este prea bun pentru a-i aplica „o etichetă simplă”.Tocmai de aceea l-am studiat cu pixul în mână. Radiografia realității făcuta de tine este exactă. Trăim stupid, trepidant, pragmatic, alergăm bezmetici spre ținte ucigătoare și nu mai avem vreme de „gesturi elegante”, de tratamentul cuvenit sufletului, de poezia vieții, de „cruciade” împotriva răului și a urâtului înconjurător. Nu mai avem vreme sau putere să ne aplecăm asupra lucrurilor „mărunte”, a lucrurilor care dau consistență și continuitate lumii, precum floarea de măr deschizându-se în liniște și puritate, iar voi, Florina și Daniela și Bordieanu, adică tu, observi asta și poate tocmai asta îți dă putere să evadezi din caruselul asurzitor, înspre marginea verde a timpului, acolo în arcadia ta, cu iluziile intacte, cu iubirea ferită de privirea ciclopului metalic. În fondul genetic fiecare avem arcadia noastră, însă, din nefericire, unii dintre noi habar nu avem de existența ei. În sistemul „de lumi artificiale”, subjugați în imperiul suficienței, nu vrem complicații, pășim plini de sinele alterat pe o pojghiță extrem de subțire. Să sperăm totuși că lucrurile se vor schimba în bine și să vedem din nou cum universurile cresc din povești și astfel să mai tragem o păcăleală... mașinii.
0
textul meu e o declaratie simpla, personala, fara iluzia ca poate face valuri si ca poate rasturna lumea cea mare

multumesc pentru comentariu, e impresionant ce frumos ai putut scrie despre ceva simplu.
0
@ion-pascal-vladIVion pascal vlad
Dani,nu am avut intenția să te impresionez.De obicei cuget inainte de a arunca vorbele. Este meritul tău,a textului tău, că am putut scrie \"impresionant\".Și apoi, să-ți mai spun ceva; ani de zile am fost sclavul modestiei și am avut numai de pierdut. Ți-am mai citit și alte texte. Scrii prea bine și fumos ca să te ascunzi sub poalele modestiei. Ai încrede în ceea ce faci, că faci bine. Apropo,n-ai încercat la Ateneul băcăuan? Sau nu mai apare?
cu sinceritate.
0
nu ma ascund sub poalele modestiei
poate-mi cer prea mult, nu stiu, dar dupa mine pana la poezie mai e de lucru.

textul acesta, ca si altele, sunt incercari de a vorbi in altfel de limba. una in care simt ca pot comunica ceva.


cu ateneul? nu, n-am incercat.
0
VIVanghele Ion
Nu prea le am cu poeziile moderne,dar ideile cuprinse in creatia ta sunt superbe.Eu am ramas,ca sa vezi,la vremea romanelor lui Walter Scot,si-mi place sa ma misc alaturi de Ivanhoe,de Rob Roy,iar cand mi-e dor de o dragoste salbatica,asa cum posta o doamna in urma cu o zi,ma duc la Catherine si la Heatcliff,pe care-i pastrez vii si nemuritori in inima mea.Continua.Esti foarte buna.Esti atat de buna,ca nu ai observat cum o steluta arde pe fruntea ta,facand ca versurile poeziilor tale sa patrunda ca niste fulgere de lumina in inimile zeilor din nemarginire.
0
Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Parafrazez versul acesta: \"habar n-au că din povești cresc universurile\" și spun: Habar n-ai tu, Florina, că personalele tale sînt un poem adevărat. Nu știu de ce, mi-am adus aminte de Whitman, probabil din cauza asemănărilor discursului liric.
0
Vanghele, nu sunt buna, crede-ma:)
departe de mine asemenea calificativ
insa iti multumesc pentru ragazul de a citi ce-am scris aici

nene Anton,
ai dreptate, habar n-am:)
stii ce greu imi e sa incadrez un text la rubrica \"Poezie\"? imi tremura deshtul, ezitand, intrebandu-ma daca ceea ce-am scris intr-un moment sau altul e sau nu e (poezie).
de cele mai multe ori consider ca nu e si-aleg neutra optiune \"Personala\".
Pe de alta parte, venita de la tine, aprecierea e zambet larg pe obrazul meu: ma bucura inside.
dar stii deja asta.
multumesc.
0
Și eu zic că e un poem bun, cu părerea că în ultima strofă, parte, ai două versuri care mizează pe niște imagini învechite...\"dau calului ghemul de foc să mănânce ultima dragoste\" și \"floare de măr se deschide primăvara la ureche\" - acestea îmi par stereotipe. În rest, felicitări, am rămas încîntat.
Drag,
0
i agree
posibil sa fie invechite mizele mele
niciodata n-am spus c-as fi nouă:)

multumesc pentru opinie si ragaz,
0
VIVanghele Ion
Modestia a placut intotdeauna zeilor.Succes pe mai departe.
0
am modificat \"junk yard\" in \"junkyard\" (mi s-a atras atentia ca e un singur cuvant)

iertare pentru deranj, promit c-o sa fiu cuminte :)
multumesc
0
@fluerasu-petreFPFluerașu Petre
foarte bun acest poem, in care se impleteste viitorul hipertehnologizat cu un trecut al prafului, care scrasneste din fiecare incheietura. Felicitari si pentru ritmul coerent, care pastreaza aceeasi intensitate pe tot parcursul versurilor. Personal, imi place si filosofia si ideea din final, care ofera profunzime si reuseste sa il atraga mai departe pe cititor. Gandesti singur, descoperi o lume noua, mai interesanta. Iar asta inseamna ca poezia convinge.

felicitari

petre
0
Ii
Ce am spus despre poezie,repet,ea ne aduce aminte de drumul spre acasa,in lumea de unde ne vine,de fapt,inspiratia.Atit as vrea,ca cine scrie astfel,sa-si dea seama ce scrie,pentru ca altfel sint intorsi din drum ca prizonieri \"producatori\"de idei de \"poetii tehnologici\",care preiau,robotic,poezia,fara sa o cunoasca.Ha,ha,ha,ajunge iubirea sa fie evaluata de omul mecanic...Iti multumesc,din nou,pentru perspectiva.Si drum bun!
0
multumesc
0