Jurnal

Blestemul alb

din ciclul: sterilizări de primăvară

1 min lectură·26 aprilie 2006

Mediu

azi mătur prin curtea poeziei maruntă și albă floarea mea de măr * monoton început cuvinte prăfuite-ntr-o litanie doar aparentă, grația zace ascunsă în gesturi lascive mătura face harșt harșt pe pământ de când lumea port papuci de casă și-un capot vechi pe suflet hehehe sunt bătrâna din spatele porților (desigur mă alint porțile nu există mereu însă întotdeauna există un câmp mare și verde) * măi fată zice lumea tu cânți nu mă crede eu lumesc zici tu nu te cred dar sigur am ostenit * până acum m-ai păcălit în fiecare an c-o mușcătură în jumătatea roșie: tu făceai dragoste și mă lăsai grea măr din floare eu fraiera te lăsam ușor * prea mulți prunci prea multe nașteri prea multe flori pe jos de azi sunt sterilă mi-am crestat pe față contururi cu forma dinților tăi zgârieturi subțiri cu sânge alb și roz și mărunt un cuib pentru mugur un rid pentru creangă în sfârșit mă odihnesc blestemând cuminte să nu-mi poți uita niciodată primăverile mușcând din floare nu mă mai scutur

0185866

Despre aceasta lucrare

Autor: Florina Daniela Florea
Tip: Jurnal
Cuvinte: 175
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Florina Daniela Florea. “Blestemul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/jurnal/179373/blestemul-alb

Comentarii (18)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Gelu Bogdan Marin26 apr. 2006

Am citit de cîteva ori textul.O încîntare.Imaginile sînt dure
și totuși conțin un puhoi de regrete.Cred că este nevoie de o nouă revistă pentru femei.Au ce spune și ce spun sună al dracului de frumos...

Florina Daniela Florea✓26 apr. 2006

Gelu, s-ar putea sa te surprinda marturisirea mea, dar am scris poezia aceasta dupa ce am citit \"magnoliile\" tale.
nu e o replica, nu e o dedicatie, pur si simplu poezia ta m-a starnit/provocat sa scriu un text in care sa-mi marturisesc slabiciunea: aceea de a fi femeie.
culmea e (pentru mine va ramane o perpetua mirare cum de ma pricep unii cititori atat de intim, cand ma stiu atat de stangace) ca ai prins exact nuanta pe care am vrut s-o dau cuvintelor: albul-roz-marunt scuturandu-se

mariana fulger26 apr. 2006

Am senzația că am ieșit de la un vernisaj cu tablouri din natură, o natură vie, carnală, un iz de viață la țară, cu o curte, o casă, un măr în floare și o femeie, măritată, o femeie-măr care știe că e nemaipomenit de atrăgătoare și se lasă subjugată de patimile celor cu care intră firesc în contact. Mărul își jertfește florile, mătura se lasă purtată de braț peste caldarâmul curții, bărbatul profită din plin de aceste frumuseți, și în fundal cântecul, nelipsit dintr-un asemenea cadru - voioșia sufletului care știe că este creat pentru a se dărui. În final, plictisită de atâta dăruire, femeia-măr hotărăște să păstreze o anumită distanță între ea și cei care i-au gustat plăcerile, alegând să fie doar mărul, fără flori. Și toate acestea în regatul poeziei. Viziune de pictor toropit de poezie.

Florina Daniela Florea✓26 apr. 2006

Mariana, marul muscat din floare nu mai e mar...
povestile albelor-ca-zapada sunt doar pentru vise, realitatea e ca marul muscat e apoi aruncat si-atunci unde e floarea?
ma bucur de interesul starnit de textul meu, dar n-am intentionat nici o clipa sa aleg sa fiu marul, fara flori.
dimpotriva, sterilizarea inseamna ca nu vor mai fi mere niciodata.
e un fel de revolta, daca vrei.
e vina mea ca nu am reusit sa te fac sa vezi astfel.
mea culpa.
inca o data, multumesc.

mariana fulger26 apr. 2006

Am încercat să te văd frumos. Iartă-mă dacă n-am știut să te văd așa cum ai fi vrut, de fapt. Ai scris frumos și am vrut să rămâi un măr, un pom, chiar dacă răzvrătit de prea multele voluptăți oferite celorlalți. Te voi păstra așa în suflet. Iartă-mă.

Gelu Bogdan Marin26 apr. 2006

Fiecare femeie,oricît de urîtă ar fi,se topește la o vorbă frumoasă sau sub o mîngîiere.Noi,bărbații,nu le alintăm îndeajuns.Unii dintre noi nici măcar nu știu ce este acest lucru.Nu vreau să continui pentru că ajung la lucruri triste.Dacă mă vei urmări,vei constata că eu nu uit acest lucru niciodată.

Florina Daniela Florea✓26 apr. 2006

multam de semn, Gelu.
uitai sa-ti spun ca florile de mar sunt cele mai frumoase flori din lume.
(parerea mea!:) )

felix nicolau27 apr. 2006

scurt, ca de obicei. Un ludic si o amestecare de perspective in genul postmodernismului optzecist. Acum vezi daca iti convine sau nu...

zeia nob27 apr. 2006

E un blestem de care nu te vindeci, nu?
Maturi florile...hmm fara \"blestemul alb\" n-ar exista mere si oricit te-ai alinta cu \"mere muscate din floare\" eu vad in pomul tau si ramul inflorit si fructul apetisant.Imi plac merele dar florile sunt cele care-mi creeaza emotii. Cioran spune ca inceputurile contin mai mult adevar decit implinirile. Asa o fi. Altfel de ce-ai \"blestema cuminte\" sa nu-ti fie uitate primaverile?! De retinut si tonul otarit-sugubat. Mi-a descretit fruntea ritmul acestei poezii pentru ca te vizualizez: suparata, in papuci de casa, in capot(important de retinut: \"vechi\") cum dai cu matura prin curtea poeziei. Asa vad eu poezia ta dar intre ce spune poetul si ce intelege cititorul sunt atitea nuante...poezia e ca o apa: adinca, fara maluri si fara suprafata.

Daniel Puia-Dumitrescu27 apr. 2006

Eu lumesc, zici tu ... si cred ca zici bine ... si lumesti bine, draga fiinta draga. :)
Hristos a inviat!
Daniel

Florina Daniela Florea✓27 apr. 2006

felix, apăi stiu si eu ce sa zic?...
numa\' pe optzecisiti nu i-am avut in minte cand am scris.
glumesc. eram la serviciu si brusc mi-am dat seama ca la Bacau nu am vazut merii in floare. E grav?
pe jumatate serioasa: slava domnului ca nu ma pricep cine stie ce la toate curentele astea literare, altminteri n-as scrie nimic niciodata :).

zeia nob, ai dreptate. apele poeziei sunt adanci, merele s-or coace abia la toamna, din cand in cand matur cuvinte si ridic palma deasupra sprancenelor: e soarele tot acolo? culmea, raspunsul e mereu acelasi. e.

Daniel, bucuroasa de popasul tau neasteptat si de zambet.
Adevarat a inviat!

Adriana Marilena Stroilescu27 apr. 2006

Blestem de dragoste și viață așa ți-au înflorit merii în ghiocul cuvintelor, hai să-ți ghicesc frumoaso, de miere, de fiere, la drum de seară peste o lună e vară, de miere, de fiere, toți pomii-n livadă, miros de salcâm arunca-vor pe stradă… Auzi, maică, da` n-ai și pentru mine un capot, sau măcar o mătură că ți-am zis de bine, să-mi fac un pic de curat prin coliba de lut a viselor... M-am regăsit în poemul tău parfumat mai ceva decât \"la vie en rose\" și vezi, nu uita, în buzunarul de la capot să-mi pui o pasăre de lavandă să-mi doinească de dor...

Ama

Dan Norea27 apr. 2006

Floarea de mar e inceputul, idila, e cea care aduce emotia intensa, poezia. Dar marul, fructul e cel care consfinteste implinirea, fara el nu ajungi la fericirea calma, chiar daca un pic mai prozaica. Cioran n-are dreptate, in floare e mai multa frumusete dar in mar e mai mult adevar.

până acum
m-ai păcălit în fiecare an
c-o mușcătură în jumătatea roșie:
tu făceai dragoste și mă lăsai grea
măr din floare
eu
fraiera
te lăsam
ușor

Imi place ambiguitatea acestui \"usor\": adverb-adjectiv.

Florina Daniela Florea✓28 apr. 2006

Ama, Ama...
Iti multumesc pentru ca nu ai uitat. Ca nu m-ai uitat.
Hai, vino, coliba e curata, podeaua maturata, mirosul de salcam intra prin acoperis, de sus, din cer.

Danule, tu ai dreptate, dar in textul acesta am vorbit despre rebeliuniea marului, de slabiciunea de a tot fi muscat si apoi cotor aruncat.
Culmea e ca-n seminte se pastreaza (ciudat, nu?) mereu aroma florilor.

Marcos Delei13 mai 2006

ce-mi pasă mie de mere, de capot
sau de ziua liberă a femeilor frustrate pe jumătate,
nu dau comisione pentru feministe...
mă gândesc la florile de măr
și în timp ce eu mă gândesc la ele,
ele devin ca niște capoate bătrâne -
tot poemul acesta aduce a fată bătrână,
a gândire pe muchie de cuțit;
că-mi vine o femeie și-mi spune că fără tanti maria
noi, bărbații nu am fi existat;
dar până și jesus from nazaret arăta spre apostoli
când era vorba de sfânta regină din ceruri.
în concluzie cu intenția de a mă repeta -
le-am dat negrilor și femeilor drepturi
și deja ni se urcă în cap
uitând de trecutul lor de sclavi înnăscuți,
uitând că la poarta paradisului femeia a mușcat
mărul cunoașterii și apoi l-a aruncat
...
mai apoi fructul va germina lumina de sub vechiul capot.
fetițo, nu te supăra
nu ești tu de vină că te născui femeie
păcatul l-a făcut Dumnezeu.

Florina Daniela Florea✓13 mai 2006

ok, Mihai - aparut - din - ne_femeie - sau - doar - din - neantul - usor -camuflabil - al - netului.
fie cum spui tu.

Liviu Nanu✓13 mai 2006

Din păcate poezia asta mi-a scăpat atunci cînd ai scris-o. Mi-a plăcut aproape în totalitate. O singură sugestie (în sensul că așa aș fi văzut eu): versurile
\"prea mulți prunci
prea multe nașteri
prea multe flori pe jos\"

există clar legătura dintre primele două versuri, prunci-nașteri, aș fi ales ceva mai puțin previzibil, poate chiar o imagine șocantă.

e doar o părere, te rog să nu o iei în serios

Florina Daniela Florea✓13 mai 2006

ba o iau in serios, Liviu. Si-ti dau dreptate.
Din pacate, nu pot acum sa schimb in ea nimic.
Poate vreodata. Desi nu cred.
In fine, ma iarta.
Multumesc pentru ragazul facut.