eu și automatul acesta de cafea suntem la fel
dă-mi o iluzie și voi fi
pentru o viață
a ta.
bineînțeles că e o glumă.ce credeai?!
mai ai monede pentru o cafea?
de ce protestezi când mi
Pentru minunile acestei zile
mă voi trezi
dimineața devreme o sa-mi iau șapca și blugii
entuziasmul
îmi va slăbi pe la amiază
atunci mă voi opri să beau o cafea
voi arunca pietre
te aștept pe trepte
îți sărut mereu în gând genele nopțile buzele
tu vii neștiută
iei pulsul cuvintelor
zâmbești enigmatic
ele respiră lung...
preț de-o clipă lumea
devine alta
după
să ne ierți
că te-am lăsat singur la masa noastră,
masa celor care nu știu cine sunt...
Ea plantează flori pe-un mormânt,
aburii ploii desenează aduceri aminte,
Zâmbetul tău,
gol convertit în
Era doar un alt casting unde ajungeam
târziu ca de obicei. Cerul era
greu, poate de asta... sau poate că nu mă grăbeam
Ea mă aștepta, mă lua de mână, mă trecea dincolo de uși
Era un loc gol
mi-e frig
încerc să întorc totul în punctul
în care învățasem să zbor
trag pereții inimii mai aproape
te aștept în orașul cu o mie de turnuri
toate nopțile
diminețile
îmi scutură de pe gene
Inocenta derizoriului, care
mi-a hranit ispita de-a infrunzi,
dincolo de ierburile fierbinti ale clipei,
incarca cu o seducatoare stabilitate
semnificatia peisajilui.
Orbitele lumii, goale de
Ca o cadere in gol
in care timpul nu vrea
sa ninga, sa acopere, sa destrame...
Ca o cadere spre inafara
in care lumina ricoseaza
si nu vrea sa inghete, sa se piarda in
spatele lunei...
Ca
uite ca ninge!
gri, pe fiecare zi frumos inramata.
In splendoarea iluziei de zbor
cu toate acele
detalii, care ne scoteau din minti,
cine-o fi rostit \"pleaca,
ia asteptarile astea multicolore
In calitate de speranta cotidiana
Culeg din perspectiva zilei de miine
Sentimente de incredere ude si mototolite
Dar imi inclin si declin stralucirea
In fata fericirii plina de semnificatii
Cu
Cind te-am intilnit,
purtam in spate in loc de rucsac
un regret timid,
neformulat.
Tenisii,unul linga altul,
carau in spate asfaltul
Lasa-ti tristetea in soare,mi-ai spus.
degetele-ti lungi
Ca o cadere in gol
in care timpul nu vrea
sa ninga, sa acopere, sa destrame...
Ca o cadere spre inafara
in care lumina ricoseaza
si nu vrea sa inghete, sa se piarda in
spatele lunei...
Ca
Ma sprijin, contracost fireste,
pe azi, care se sprijina pe ieri
si pe miine pina la neacceptare.
Fara aluzia de premeditare
faptele mele sunt
linia de start a neintimplarilor.
La capatul
