Jurnal
Zâmbetul tău
2 mai
1 min lectură·
Mediu
să ne ierți
că te-am lăsat singur la masa noastră,
masa celor care nu știu cine sunt...
Ea plantează flori pe-un mormânt,
aburii ploii desenează aduceri aminte,
Zâmbetul tău,
gol convertit în distanță, atârnă
greu, in balanța mea inegală
tăcerile cresc in solzi,
nu mai curge de la unul la altul
cuvântul,
zilele nu mai trec la fel...
Când ai spus că vei pleca ultimul
n-am știut că va trebui să-ți ținem locul
pe rând.
043.371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- zeia nob
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
zeia nob. “Zâmbetul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zeia-nob/jurnal/181439/zambetul-tauComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
între doi apare un gol, un mormânt și femeia rămâne ca la început singură;
apoi el se transformă în minstru cu solzi și ea tăcând aceptă ca el să-i violeze acel loc unde nimeni nu va sta niciodată -
sufletul prăbușit sub durere.
apoi el se transformă în minstru cu solzi și ea tăcând aceptă ca el să-i violeze acel loc unde nimeni nu va sta niciodată -
sufletul prăbușit sub durere.
0
draga mea, te citesc cu interes. adaug zâmbetului tău poezia mea: Zâmbet nud, te va destinde..mai trec și mă bucur să te știu.mulțumesc.
0

Dar poate ai nevoie sa simti ca mai e cineva pe acolo, dincolo de ceata.
Mi-a placut mult \"n-am știut că va trebui să-ți ținem locul
pe rând. \"