Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Cind te-am intilnit,
purtam in spate in loc de rucsac
un regret timid,
neformulat.
Tenisii,unul linga altul,
carau in spate asfaltul
Lasa-ti tristetea in soare,mi-ai spus.
degetele-ti lungi si fine
au pus apoi stapinire pe mine...
Mi-ai zimbit.
Sub linia buzei, subtire,
surisu-ti cadea cumva sfisiat.
Pacat ca dragostea ta n-a durat.
Acum,
asfaltul uscat si fierbinte,
m-asteapta sa-l plimb, pina-n parc,
sa-l impac.
002.440
0