Poezii

eu și automatul acesta de cafea suntem la fel dă-mi o iluzie și voi fi pentru o viață a ta. bineînțeles că e o glumă.ce credeai?! mai ai monede pentru o cafea? de ce protestezi când mi

Pentru minunile acestei zile mă voi trezi dimineața devreme o sa-mi iau șapca și blugii entuziasmul îmi va slăbi pe la amiază atunci mă voi opri să beau o cafea voi arunca pietre

te aștept pe trepte îți sărut mereu în gând genele nopțile buzele tu vii neștiută iei pulsul cuvintelor zâmbești enigmatic ele respiră lung... preț de-o clipă lumea devine alta după

Era doar un alt casting unde ajungeam târziu ca de obicei. Cerul era greu, poate de asta... sau poate că nu mă grăbeam Ea mă aștepta, mă lua de mână, mă trecea dincolo de uși Era un loc gol

mi-e frig încerc să întorc totul în punctul în care învățasem să zbor trag pereții inimii mai aproape te aștept în orașul cu o mie de turnuri toate nopțile diminețile îmi scutură de pe gene

Inocenta derizoriului, care mi-a hranit ispita de-a infrunzi, dincolo de ierburile fierbinti ale clipei, incarca cu o seducatoare stabilitate semnificatia peisajilui. Orbitele lumii, goale de

Ca o cadere in gol in care timpul nu vrea sa ninga, sa acopere, sa destrame... Ca o cadere spre inafara in care lumina ricoseaza si nu vrea sa inghete, sa se piarda in spatele lunei... Ca

uite ca ninge! gri, pe fiecare zi frumos inramata. In splendoarea iluziei de zbor cu toate acele detalii, care ne scoteau din minti, cine-o fi rostit \"pleaca, ia asteptarile astea multicolore

In calitate de speranta cotidiana Culeg din perspectiva zilei de miine Sentimente de incredere ude si mototolite Dar imi inclin si declin stralucirea In fata fericirii plina de semnificatii Cu

Cind te-am intilnit, purtam in spate in loc de rucsac un regret timid, neformulat. Tenisii,unul linga altul, carau in spate asfaltul Lasa-ti tristetea in soare,mi-ai spus. degetele-ti lungi

Ca o cadere in gol in care timpul nu vrea sa ninga, sa acopere, sa destrame... Ca o cadere spre inafara in care lumina ricoseaza si nu vrea sa inghete, sa se piarda in spatele lunei... Ca

Ma sprijin, contracost fireste, pe azi, care se sprijina pe ieri si pe miine pina la neacceptare. Fara aluzia de premeditare faptele mele sunt linia de start a neintimplarilor. La capatul