Poezie
Doar apele
1 min lectură·
Mediu
un râu rostogolește viu și albastru o plajă ruptă de stânci
urmele pașilor sunt cele dintâi semne
că pe-aici au trecut oameni pentru prima dată
cândva eram doar cerbul care bea apă
cândva eram doar rogojina din prispa unei colibe
cândva eram un trunchi biciuit doar de frunze
azi nisipul arde și pașii-s ca șopârlele
se risipesc ca zvonul purtat de apă
când stinge mireasma adunată de prin colțuri nevăzute
nimeni nu va ști de unde vin
pe maluri jungla își închide repede porțile
încep a râde și apoi a plânge
sunt femeia din mijlocul râului
și știu de ce e atât de frumoasă și tristă pocăința apelor
074249
0

Rupand de ici de colo cateva constructii sau cuvinte:
\"rostogolește\", \"plajă ruptă de stânci\",
\"urmele pașilor\", \"pe-aici au trecut oameni pentru prima dată\", \"rogojina din prispa unei colibe\",
\"cândva eram un trunchi biciuit doar de frunze\", \"azi nisipul arde și pașii-s ca șopârlele\"
\"se risipesc ca zvonul purtat de apă\",
\"mireasma adunată de prin colțuri nevăzute\"
cred ca ajung pe un taram unde viata se zbate sa invinga dezastrul, un taram inundat de ape si apoi parca uitat de lume...
Cel mai mult m-a impresionat versul pe maluri jungla își închide repede porțile.
Am sa mai citesc acest text, cel mai bun pentru mine azi.
PS - Sa nu crezi ca am disparut. Stau undeva in intuneric (ca la cinema) si savurez zilnic texte de pe site fara sa-mi scot capul din \"ascunzatoare\".