tu. apoi eu. nu stiu cum sa te scot din cap, iti aud cuvintele lovind in mine, iti vad trupul alunecand tot mai departe in interiorul lumii; am uitat ceva despre aceasta viata, despre noi...
(capitolul 1)
Veche zăpadă; veche tină albă răsărită peste acoperișuri, în
liniște. O frumusețe înfiorătoare domnește pe străzile de piatră ale
orașului. Și zilele trec ca niște avioane de hârtie
Aude cineva pasul pe care tocmai l-ai facut,
Vocea in care ai coborat inainte de vremea ta?!...
Aude?
Nu se aude nimic.
E totul o plimbare anonima.
(prin public)
Stefan A Lui Nina
Mama și tata nu s-au iubit!
dar se gândesc și acum
dacă tata o mai visează pe mama,
dacă ea îl mai caută din înaltul ferestrei
în urma fiecărui tren trecut;
Mama și tata nu știu! Ei nu
Sunt în străini; la masa lor
Și le povestesc despre altul!
Este un tip bine, normal.
Nu-l doare nimic.
Apoi am să plec. Din spatele
Nopții am să-mi îmbrac hainele
Rupte, ducând înapoi ce-am
Imi plimb degetele in intunericul lucrurilor,
Sunt o farsa a unei povesti in scriere;
Inexplicabil, toate ferestrele orasului vor
Sa despleteasca pamantul in pulberi...
Eu stiu, in acest
Mi-am dorit să mor pentru tine ca tu astfel să nu mai mori,
Să trăiești veșnic în același oraș printre aceleași clădiri
În care nici un nor nu va putea să intre să-ți dezvelească liniștea
Cu care
SN