Poezie
Farsă
1 min lectură·
Mediu
Mi-am dorit să mor pentru tine ca tu astfel să nu mai mori,
Să trăiești veșnic în același oraș printre aceleași clădiri
În care nici un nor nu va putea să intre să-ți dezvelească liniștea
Cu care crezi că totul e bine, cu care te învelești și adormi!
Mi-am dorit să culeg ceea ce nimeni n-a știut că ai duce lipsă,
Ceva hârtii aiurite ce spărgeau singurătatea lucrurilor,
O ștearsă lumină zărită din tren, inexplicabilă farsă;
Cu care trupul îmbătrânește frumusețea pleoapelor!
*
Mi-am reproșat că locuiesc în lumea frigului
Ce ne-a îndemnat să ne croim drumuri diverse
Că moartea mea ar însemna un gol făcut cerului
Și că tu ai continua să dormi liniștea fără să-ți pese!
Stefan A Lui Nina
022893
0
Pocainta apelor mele este frumoasa si trista din aceleasi motive pentru care:
\"nici un nor nu va putea să intre să-ți dezvelească liniștea\" (fara partea cu invelitul care urmeaza, chestie de redundanta)
sau
din pricina unor \"hârtii aiurite ce spărgeau singurătatea \".
Am, la randu-mi, si eu neclaritati in ceea ce priveste unele imagini pe care ai incercat sa le creionezi in acest text (\"trupul îmbătrânește frumusețea pleoapelor\"; \"un gol făcut cerului\"), dar vorba ta, nu sunt critic si prefer sa astept sa citesc si alte poezii care sa poarte semnatura ta pentru a-mi forma o imagine de ansamblu in ceea ce priveste potentialul literar pe care il ai.
Referitor la poemul de pe aceasta pagina mai o sugestie: as schimba ceva la ultimul vers.
in rest, numai bine, Stefan.