Jurnal
biletul e semnat întotdeauna descifrabil
/liniștea/ cercului/ o apă/ adâncă/ nimicul din urmă/ care să plângă/
2 min lectură·
Mediu
pentru că vara-ți coboram în gări primăverile toamnele-mi veneai înainte cu fructe zemoase pe buze mușcam de sete culegeam sămânța cu sânge cu tot la fiecare plecare apa ta mereu grea și prea greu să-ți rămân
la suprafață
e-aproape-iarnă
sparg secunda pe acoperiș
sâmbure de caisă
picioarele calcă de sus oameni trotuare
umbre copaci totul mărunt sau departe
legăn încet capul înainte-napoi
uite-așa
precum gândul acela
despre moarte
mi s-a făcut de zbor
să simt prin păr vântul
deși sunt tunsă scurt
la aripi
în cădere e timp destul
(în toate căderile e timpul)
să întreb
de unde vântul în umbra mea în pana mea
de ce sunt atât de măruntă de sus uriașă de jos
de unde apar toți oamenii aceștia bântuindu-mă rotund
cic-aș fi eu acolo
între ei amintirile mele
de unde bunilor
oamenilor
nimic nu-i întreg se vede coaja fărâme
între coaste un cuib fără pui
de unde bunilor să fiu
eu
cad
goală
și-atât
*
prea multă lumină
nu
nu mai scriu nimic pe asfalt am desenat dinaintea mea un contur alb
care acum nu mă poate cuprinde
marginile s-au rupt către ceva ce n-are început
sau sfârșit
mi-e doar frig
și puțină frică
de eternitatea asta care sângerează
din mine nu-știul
o apă adâncă își crește întunericul
nimic de pe urmă
nimicul din urmă
*
femeia strânge în palmă un sâmbure de caisă
o cruce subțire
în-semnată naiv:
dragostea e singura lumină
uneori prea multă și nu mai vedem
cum din degete timpul ne crește aripi
unul către celălalt
așa că astăzi
dragul meu
ți-am venit înainte
în gol
un trecător milos îi trece pânza pe față
clepsidra e goală pe dedesubt
afară ninge cu nisip
din acoperișuri
la suprafață
e-aproape-iarnă
sparg secunda pe acoperiș
sâmbure de caisă
picioarele calcă de sus oameni trotuare
umbre copaci totul mărunt sau departe
legăn încet capul înainte-napoi
uite-așa
precum gândul acela
despre moarte
mi s-a făcut de zbor
să simt prin păr vântul
deși sunt tunsă scurt
la aripi
în cădere e timp destul
(în toate căderile e timpul)
să întreb
de unde vântul în umbra mea în pana mea
de ce sunt atât de măruntă de sus uriașă de jos
de unde apar toți oamenii aceștia bântuindu-mă rotund
cic-aș fi eu acolo
între ei amintirile mele
de unde bunilor
oamenilor
nimic nu-i întreg se vede coaja fărâme
între coaste un cuib fără pui
de unde bunilor să fiu
eu
cad
goală
și-atât
*
prea multă lumină
nu
nu mai scriu nimic pe asfalt am desenat dinaintea mea un contur alb
care acum nu mă poate cuprinde
marginile s-au rupt către ceva ce n-are început
sau sfârșit
mi-e doar frig
și puțină frică
de eternitatea asta care sângerează
din mine nu-știul
o apă adâncă își crește întunericul
nimic de pe urmă
nimicul din urmă
*
femeia strânge în palmă un sâmbure de caisă
o cruce subțire
în-semnată naiv:
dragostea e singura lumină
uneori prea multă și nu mai vedem
cum din degete timpul ne crește aripi
unul către celălalt
așa că astăzi
dragul meu
ți-am venit înainte
în gol
un trecător milos îi trece pânza pe față
clepsidra e goală pe dedesubt
afară ninge cu nisip
din acoperișuri
0155.571
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 283
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Florina Daniela Florea. “biletul e semnat întotdeauna descifrabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/jurnal/218233/biletul-e-semnat-intotdeauna-descifrabilComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELELEla Victoria Luca✓revezi: spărgi, maruntă (foarte asemenea scrierile noastre)
0
FF\"sparg\" deja corectasem, inainte de a citi atentionarea ta.
multumesc pentru observatie.
nu inteleg insa ce-ai vrut sa spui prin \"foarte asemenea scrierile noastre\"
multumesc inca o data pentru atentionare.
mi se mai intampla, mai ales cand e vorba de un text mai mare, sa scap vreo diacritica.
cu tot binele,
multumesc pentru observatie.
nu inteleg insa ce-ai vrut sa spui prin \"foarte asemenea scrierile noastre\"
multumesc inca o data pentru atentionare.
mi se mai intampla, mai ales cand e vorba de un text mai mare, sa scap vreo diacritica.
cu tot binele,
0
ELam remarcat câteva motive ce se regăsesc. și m-a bucurat. semnul meu e de bine.
Ela
Ela
0
FFnu e prima data cand avem motive ce se regasesc si, cand spun asta, ma refer la acea zi speciala de joi cu fluturi, daca-ti amintesti.
schita acestei poezii am postat-o inca de ieri la pranz pe un site unde-mi pastrez diverse insemnari si, daca vrei, iti arat linkul, semn ca regasirea de motive e o coincidenta sau o comunicare dincolo de explicatii logice.
cu acelasi bine, iti multumesc pentru semn.
schita acestei poezii am postat-o inca de ieri la pranz pe un site unde-mi pastrez diverse insemnari si, daca vrei, iti arat linkul, semn ca regasirea de motive e o coincidenta sau o comunicare dincolo de explicatii logice.
cu acelasi bine, iti multumesc pentru semn.
0
VMtrupul clepsidrei răstoarnă monoton nisipul inimii; prin vene aleargă imensitatea;
pustiul este un presentiment, o evadare și, deopotrivă, o rătăcire;
fiecare pas este amprenta săvârșitorului, fiecare umbră: conturul unei sinucideri neînfăptuite;
singurele care înfrâng atracția gravitațională a realului: cuvintele; rostește-te și vei fi.
cu drag,
pustiul este un presentiment, o evadare și, deopotrivă, o rătăcire;
fiecare pas este amprenta săvârșitorului, fiecare umbră: conturul unei sinucideri neînfăptuite;
singurele care înfrâng atracția gravitațională a realului: cuvintele; rostește-te și vei fi.
cu drag,
0
FFdin trupul clepsidrei nimicul e inafara nisipul
ce pustiuri ma-nghit tot atatea ma varsa
umbrele toate sunt sinucideri neimplinite nimicuri devenite urme: pe-aici am fost, pe-aici am iubit, pe-aici am trait, pe-aici am murit
cuvintele sunt singurele care raman
fara a le avea cu adevarat niciodata
si tu stii asta, Vasile,
dintotdeauna,
ce pustiuri ma-nghit tot atatea ma varsa
umbrele toate sunt sinucideri neimplinite nimicuri devenite urme: pe-aici am fost, pe-aici am iubit, pe-aici am trait, pe-aici am murit
cuvintele sunt singurele care raman
fara a le avea cu adevarat niciodata
si tu stii asta, Vasile,
dintotdeauna,
0
VMmodul în care tu privești cuvintele mă face să le compar cu pisicile lui M. Preda: \"când simt nevoia de afectivitate, se freacă de piciorul scaunului, sunt sincere, nu înșală pe nimeni\" (Cel mai iubit dintre pământeni); în fond, ai dreptate, singurii capabili a înșela suntem noi; și, ironia vieții, de cele mai multe ori cei înșelați suntem noi înșine.
0
FFcuvintele sunt aceleasi, rotunde, si in casa ta, si in casa mea, si in casa altuia
da, pisicile, buna comparatia.
pisicile nu trag la om ci la locul in care au crescut
cuvintele unde cresc, Vasile? care e casa lor adevarata?
uneori crezi in ele si e rau asa, pentru ca le vrei ale tale, te simti anapoda de dezamagit cand constati ca tu esti piatra iar ele zboara in continuare spre cine stie ce zari
si-atunci, caderile mele de om devin aruncari in gol de pe marginea acoperisului pe care ma cocot ocazional, cand nu mai stiu bine sensurile
ce ramane de pe urmele mele? cu certitudine: nimicul de pe urma.
da, pisicile, buna comparatia.
pisicile nu trag la om ci la locul in care au crescut
cuvintele unde cresc, Vasile? care e casa lor adevarata?
uneori crezi in ele si e rau asa, pentru ca le vrei ale tale, te simti anapoda de dezamagit cand constati ca tu esti piatra iar ele zboara in continuare spre cine stie ce zari
si-atunci, caderile mele de om devin aruncari in gol de pe marginea acoperisului pe care ma cocot ocazional, cand nu mai stiu bine sensurile
ce ramane de pe urmele mele? cu certitudine: nimicul de pe urma.
0
VMpui întrebări unui muritor care, ca și tine, în această seară se lasă amăgit de cuvinte pe internet; evident că nu internetul este scopul, însă nici realizarea; probabil că cine trăiește cu adevărat trăiește la timpul viitor, nici în prezent și nici atât la timpul trecut; înclin să cred că ceea ce ne dorim conferă măsura valorii noastre spirituale; un om fără aspirații e un mort uitat neîngropat.
0
FFau fost retorice si legate de text, normal.
multumesc pentru trecere, fie ea internautica.
multumesc pentru trecere, fie ea internautica.
0
EMPoezia ta mă duce întotdeauna în mine însămi, fie pe drumuri deja bătute, fie prin cotloane abia descoperite. Și asta se întâmplă pentru că mă pot lăsa pe mâna ei fără rezerve, cu totală încredere în forța, ca și în delicatețea ei, în pătrunderea pe care o întinde cu mânile înainte cititorului, în sinceritatea ei, în căldura, discreția și nespusa eleganță. Firește că nici aceasta nu se dezminte, dimpotrivă, parcă tu crești cu fiecare nou poem, iar eu cu fiecare lectură.
0
FNDistincție acordată
ai progresat f mult. mai sunt scapari de filosofie de sezon si unele simulari de gravitate sugestiva. dar, repet, are ceva personal si bine uns
0
FFadmiratia este reciproca, Elena
in ceea ce ma priveste, sunt teribil de stangace in a scrie proza, asta nu m-a impiedicat sa citesc cu placere de fiecare data ceea ce scrii.
multumesc pentru semn, e unul deosebit.
Felix, invat de fiecare data, atat cat imi permite vremea si vremurile
am mai spus-o, nu mi-am facut din a scrie poezie un scop, un țel, insa e un hobby, o placere numai a mea, pe care vin si-o-mpart aici, pe agonia, cu altii asemenea mie.
(am si eu orgoliul meu, desigur:) - incerc s-o fac bine. cat pot de bine)
de gravitate incerc sa scap. ca si de gravitatie, de altfel:)
multumesc pentru apreciere.
p.s. stii ce n-am inteles? ce inseamna filozofie de sezon?
partea aiurita a intrebarii mele e ca sunt total inafara \"anotimpurilor\".
in ceea ce ma priveste, sunt teribil de stangace in a scrie proza, asta nu m-a impiedicat sa citesc cu placere de fiecare data ceea ce scrii.
multumesc pentru semn, e unul deosebit.
Felix, invat de fiecare data, atat cat imi permite vremea si vremurile
am mai spus-o, nu mi-am facut din a scrie poezie un scop, un țel, insa e un hobby, o placere numai a mea, pe care vin si-o-mpart aici, pe agonia, cu altii asemenea mie.
(am si eu orgoliul meu, desigur:) - incerc s-o fac bine. cat pot de bine)
de gravitate incerc sa scap. ca si de gravitatie, de altfel:)
multumesc pentru apreciere.
p.s. stii ce n-am inteles? ce inseamna filozofie de sezon?
partea aiurita a intrebarii mele e ca sunt total inafara \"anotimpurilor\".
0
GADa Florina, biletul e semnat descifrabil, doar noi, autorii lui ne pierdem in imparateasca bufonerie a indescifrabilului
post mortem.Omul, ca si moartea, nu are nicio explicatie.El Este,conform phoetului national,\"pe cand nu s-a zarit\"...Si pe urma ne miram ca \"azi il vedem si nu e\"!
Phoema ta se danseaza ametitor in jurul acestor versuri:
\"nimic nu-i intreg se vede coaja farame
intre coaste un cuib fara pui
de unde bunilor sa fiu
eu
cad
goala
si-atat\"...Aici atinge apogeul ciuda ca NU te pot imbratisa,
contempoRANA mea visatoare, vinul meu de trandafiri de pe Luna, sau cum minunea ma-si de treaba sa-ti mai spun, ca ma schizofrenetizezi de ma ai pe constiinta!Da-mi voie sa iti adresez cele mai tandre bezele!Sac-sac!Si fruntea sus, voinicule!
post mortem.Omul, ca si moartea, nu are nicio explicatie.El Este,conform phoetului national,\"pe cand nu s-a zarit\"...Si pe urma ne miram ca \"azi il vedem si nu e\"!
Phoema ta se danseaza ametitor in jurul acestor versuri:
\"nimic nu-i intreg se vede coaja farame
intre coaste un cuib fara pui
de unde bunilor sa fiu
eu
cad
goala
si-atat\"...Aici atinge apogeul ciuda ca NU te pot imbratisa,
contempoRANA mea visatoare, vinul meu de trandafiri de pe Luna, sau cum minunea ma-si de treaba sa-ti mai spun, ca ma schizofrenetizezi de ma ai pe constiinta!Da-mi voie sa iti adresez cele mai tandre bezele!Sac-sac!Si fruntea sus, voinicule!
0
FFam zambit cu toata inima citindu-ti comentariul
atata de multa incurajare e in el, incat bezelele nu mai sunt chestiile acelea pufoase si dulci ci exact atat cat trebuie sa tina (cel putin o vreme) de foame-de-zambet unui visator ca mine
cu fruntea sus, multumesc:)
atata de multa incurajare e in el, incat bezelele nu mai sunt chestiile acelea pufoase si dulci ci exact atat cat trebuie sa tina (cel putin o vreme) de foame-de-zambet unui visator ca mine
cu fruntea sus, multumesc:)
0