Difuz, cernit, beat de imagini
Și fără logică e mersul în zig-zag,
Poartă a nebuniei, lăsată în paragini,
Prin care intră hăul cu auritu-i prag.
Semne în simțuri, percepute greșit,
Le aștept
La o cabană-n munte ajuns-am după semne
Dregându-ne răceala cu iz de brad și conuri,
Fiind cu toți plouați precum e curca-n lemne,
Dar plini de veselie, cântând pe multe tonuri.
Știu că au
De mai multe seri încoace,
Convingându-mă pe mine
De ceva ce nu-mi dă pace,
Stau pe ghimpi de mărăcine.
Mă întind ușor pe spate,
Privind rece prin fereastră,
Și observ că nu-s uscate
Semne-n
Mi-e dor de vechile monade
De forma lor ispititoare,
De dor cuprins-n acolade
Atât de pure, protectoare.
Mi-e dor de-o frunte luminată,
De ochii zării, pătrunzători,
De-o vară blândă,
În sufletul lumii, bombastic,
Lovește un fulger albastru,
Căzut din cerul fantastic
Cu zgomot de inger sihastru
Tic-tacul nu-i ceasul anume,
Rotițe zimțate și arc răsucit,
E-un suflet
Știe focul că topește
Lăsând vraiște-n urma sa?
Nu cunoaște îndeobște,
Și de-ar ști…nu i-ar păsa.
Focu-a pârjolit vânjos,
Punând omul la respect,
Fie el și credincios
După port, după
Pot veni la mine conți,
Împărați, emiri bogați,
Fie ei deștepți sau tonți,
Pentru mine nu-s bărbați.
Dacă n-au în ei scânteia
Să m-aprindă dintr-o dată
Nu îi vreau și…vorba ceea,
Ducă-se în
În aceste zile goale
Tu ești foarte ocupată,
Cine, oare, să mă scoale
C-un sărut gingaș de fată?
Nu mai simt căldura mâinii
Odihnindu-se în poală,
Ca un vis certat de boală
Sau de gustul
Vedeam, prin ceață, același și același vis,
Îl cercetam, atent, pe față și pe dos,
Pe Freud îl transportam ferice-n paradis
Să se convingă dacă gândește cu folos.
Șoptit-a cineva, că starea e
Îmi place-ades
Să fiu luat
Un subiect
De observație,
Interesat
Într-un proiect
De meditație.
Un rob n-aș vrea
Să fiu nici eu,
Ales,
De cineva,
Pentru o muncă
Grea
Sub
Sub furoul fin și roș
Sfârcuri, perle aurii
Îmi zâmbesc ca unui moș
În costum, plecat la schi.
De ce, oare, ei se tem?
De fiorul ce-i străbate
Sau că vor trăi boem
În iubiri
Atât de tânăr și curat
Mă avântam pe bulevard,
Cu sânge în obraji fardat,
Ochiam fetițele prin gard.
Eram destul de arătos,
M-am dat cu ce-adunasem
Nu-mi amintesc cu ce folos,
Că tocmai mă
Râul Doamnei e în spume,
Ploaia rece-l ține-n duș
Cu o taină și-o minune
Ca un zbor de cărăbuș.
Plânge cerul pe-apucate
Pe poteci și pe răzoare,
Sub umbrele asortate
Stau fetițe în
De aș căra pământul cu sacul în spinare
Pe ploaia îndrăcită și vântul temerar,
De aș avea nimicul pe care lumea-l are
Tot aș iubi femeia făcâd din ea altar.
Și mintea de mi-ar fi de vise
Plictis, franjurat de orbul dispreț,
Zace tăcut în coduri spontane,
Ironii spumoase, cu fete morgane,
Se odihnesc în cupe de preț.
Neant, cu textură de viață sterilă,
Amenință un suflet plecat
Știm atât de multe lucruri
Și ne-nfumurăm cu asta,
Scormonim și prin nimicuri
Până dă în noi năpasta.
Þinem la părerea noastră,
Siguri că avem dreptate,
Matematica măiastră
Þine loc de
Zile vin, zile se duc
Și dorm singurel în pat
Precum doarme cucu-n nuc,
Într-un cuib închiriat.
Mân-alunecă pe-o parte
Pipăind în vis ceva,
Dar nu dă decât de-o carte
Cu coperți de
Puțină glosă bardul ne toarnă în urechi,
Să nu irosim clipe doar numărându-le,
Ci să trăim mai bine ca suflete perechi,
Cu o speranță vie încununându-le.
Povara existenței, constantă,
Ființa umană, tatonând absolutul,
Orbecăie-n sine, adevărul căutând
S-atingă, de poate, cerul și neștiutul,
Trecând și sublimul tocmai la cele de rând.
Că e bine, că-i rău, angelic ori
Mi-e somn mereu
Încât și un decor,
Așa, de dragul meu,
Îmi sare-n ajutor.
Mi-e somn, și-aș da oricât
Să am o clipă de răgaz,
Înfășurat până la gât,
De mine să fac haz.
Mi-e somn, și nu am
Gândurile zdrențuite
În băltoace se-oglindesc,
Sub călduri dezlănțuite
Sentimentele clocesc,
Ruginesc, înebunesc,
Cine să mai știe, oare,
Care-i cursul lor firesc,
De e nor, sau de e
Căderi în viața noastră sunt
De vrem sau de nu vrem să fie,
Dar, sigur, cu multă măiestrie,
Le luăm drept amănunt.
Sau,dacă nu, le acceptăm așa
Cum face-un om cărunt.
Azi oamenii se-mpart
În
Afară plouă, și ce dacă?
Privește starea cu demnitate!
Și nu te mai gândi la o baracă
Sau la picnicuri pe înserate.
Și dacă plouă, îmi pasă mie?
În casă-i cald și chiar mi-e bine
Precum e
Lumea, cu ordinea ei relativă,
Ne vinde la preț de tarabă,
Și-având o trăire parșivă
Flecărește lejer ca o babă.
Nu se pricepe prea bine,
Își dă cu părerea despre ocară,
Între naștere și
FV