Poezie

Aporii

1 min lectură·12 noiembrie 2014

Mediu

Difuz, cernit, beat de imagini

Și fără logică e mersul în zig-zag,

Poartă a nebuniei, lăsată în paragini,

Prin care intră hăul cu auritu-i prag.

Semne în simțuri, percepute greșit,

Le aștept aporetic, ca esențe de pâini,

Într-un hazard fantomatic-finit,

Precum e, adesea, spălatul pe mâini.

Lipsită de pur, scormonire banală,

Mizeria cântă înjurând bogăția

În timp ce paraua, într-o cursă fatală,

Pe margini de viață, plătește chiria.

Lumea din mine, lumea din tine,

Axiome aride, revelații tardive,

Fructe amare, cireșe divine

Se-așază tăcute în stive.

Ridică paharul în cinstea virtuții,

Viciul să-ți umple cotloanele joase,

Adevărul, legat de marginea burții,

Cultive trăiri în amorțitele oase!

Iubirea e sunet în cușcă de aur,

Stare-spectacol, dominat de alcov,

Suferințe albastre, triluri de graur,

Povești animate de credința lui Iov.

Un an a trecut, mai mult decât ieri,

Un an a rămas, mai puțin decât azi,

Să râzi, să cânți, să uiți invieri,

S-auzi devenirea sub brazi.

001.035

florin Vasilescu. “Aporii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059680/aporii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.