Poezie
Mi-e somn!
1 min lectură·
Mediu
Mi-e somn mereu
Încât și un decor,
Așa, de dragul meu,
Îmi sare-n ajutor.
Mi-e somn, și-aș da oricât
Să am o clipă de răgaz,
Înfășurat până la gât,
De mine să fac haz.
Mi-e somn, și nu am stare
De-o erezie, dacă-i vorba
Să intru, ca atare,
În ce nu-mi fierbe ciorba.
Umblând ca apucatul
Prin pod, mândră stafie,
Mi-e-n ochii minții patul
Ca o ființă vie.
Mi-e somn, și se apropie
De mine-al nopții miez
Cu ochi atent de dropie
Ce-mi întărește-un crez:
Poate o vrea să vină
Să mi se-arunce-n brațe,
Iubirea mea divină
Cu abandonuri hoațe!
Nu dorm deloc, aștept
S-apară lângă mine
Cu felul ei deștept
Și unduiri feline.
De se-ndură, vorb-aceea,
Sunt omul cu noroc,
Înțelegând femeia
Fierbinte ca un foc.
Nu-mi este somn,
Aproape mi-a sărit
Și, fiindcă sunt un domn,
O iert, cât nu sunt adormit.
001.236
0