Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
În sufletul lumii, bombastic,
Lovește un fulger albastru,
Căzut din cerul fantastic
Cu zgomot de inger sihastru
Tic-tacul nu-i ceasul anume,
Rotițe zimțate și arc răsucit,
E-un suflet ce-animă o lume
Închisă în marele schit.
Pe noi trasează un cod,
Să știe pe unde s-a-ntins,
Pomezile sunt falsul năvod
În care timpul s-a prins.
Timpul nu are răbdare
Să fie arcușul viorii
Cu triluri viu născătoare
De clipe aleatorii.
Să fie, oare, înșelat
De simțurile sale?
Sau firea l-a încercat,
Când se afla pe cale.
Al cui suflet este timpul?
Te întrebi puțin speriat,
E clipa ce umple Olimpul
Cu zei fără timp măsurat?
El macină ce-i iese în cale,
Construiește palate pe vânt,
Cu viețile noastre domoale
Repară bătrânul Pământ.
001.045
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059616/timpulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.