Poezie

Început

1 min lectură·10 noiembrie 2014

Mediu

În aceste zile goale

Tu ești foarte ocupată,

Cine, oare, să mă scoale

C-un sărut gingaș de fată?

Nu mai simt căldura mâinii

Odihnindu-se în poală,

Ca un vis certat de boală

Sau de gustul dulce-amar

Al cireșii negre-drac.

Eu mă pierd iute cu firea,

Irosindu-mi gestul rar

Și filonul meu de dac

Înscrise în ce-i menirea

Unui băutor de mac.

Vorbăria, seacă-multă,

Ce mă umple, ce mă-ntreabă

Inimii bine nu-i face,

Și mă zguduie, nebuna…

Pot să-i spun orice, n-ascultă!

Mă înțeapă, nu-mi dă pace,

Și atunci mă-ntreb întruna,

Ce să fac?

M-aș plimba puțin prin curte

Cu cățeii să mă joc

Jocuri simple, jocuri scurte

Fără moft și fără troc.

De mă chinuie-o-ntrebare

Câinii știu să mă privească

Drept în ochi, lipsiți de trac,

Putând chiar să-mi sugereze

Să nu plâng și nici să zac

Pe o laviță lumească.

Trebuie să-ncerc și teze

Îngropate-n omenesc,

Să mai scriu, să mai aștept,

Poate-nvăț și să iubesc,

Vezi, încep să mă deștept!

00998

florin Vasilescu. “Început.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059548/inceput

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.