florin caragiu

Gabriela: Mă bucur mult să aud asta. Toți suntem mai mult sau mai puțin anonimi pentru majoritatea omenirii, însă nu și pentru Dumnezeu. În fapt, singură iubirea des-tăinuie numele ca înscris identitar al icoanei prezenței, numai ea scoate din anonimat.
Cu drag, F.

raluca: mulțumesc de semnul de rezonanță.
Loredana: când glonțul nu vânează ținta ci se lasă atras de frumusețea ei, merge la sigur. Respectele mele. F.
ioan: închipuie-ți că am citit. Comentariul tău nu spune nimic, dar mulțumesc oricum de trecere.

Mulțumesc, Mihai. Nu am încercat să fac o analiză a curentului iconoclast, ci doar o abordare iconologică a poemului tău aparte.
Cu drag, Florin.

raluca, erika: Mulțumesc de vizită. Mi se pare fascinantă imaginea horei, în care apropierea de centru aduce cu sine apropierea verigilor, iar rotirea în jurul centrului descoperă fiecărei verigi mereu o nouă perspectivă. Și tuturor, luate ca întreg, în fiecare moment, o perspectivă rotundă.

îmi place cum sună, mulțumesc
strofa ta mi se pare mai reușită ca încercarea mea.
Am vrut să încerc experiența creării unei poezii fără verb, așa cum e greu să te exprimi fără cuvinte, când îți pierzi vocea, sau sau ești într-o țară unde se vorbește o limbă necunoscută. Este interesant cum celelalte părți capătă o gestică și o greutate aparte în suplinirea celei lipsă, a verbului. Substantivul ș.c.l. devin mai dinamice, parcă își ies din matcă, cititorul e forțat să \"citească\" acțiunea printre interstițiile textului.
cu drag, F.

Multumesc, sergiu, ela, dan, raluca. Ceea ce am incercat este intr-adevăr, doar un crochiu al unei abordări mult mai ample pe care o să încerc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o dezvolt, după ce voi încheia studiile. Cu drag, F.

Am recitit textul tău și am văzut că nu te refereai la cei care își exprimă o opinie, îmi cer scuze pentru neatenție și retrag și eu cele de mai sus. Rămâne o problemă cu calea bătătorită, nu uita că știința nu e artă sau improvizație, și calea se bătătorește, nu afirmi ceva doar ca să fie nou. Nu încurajez deloc extremismul, ci nevoia de discernământ.

Ε un progres că accepți și alte opinii, dar autismul rămâne, dat fiind că afirmi existența urii acolo unde nu este nici o ură, ci dragoste față de om cu discernământ și delimitare de orice poziții extremiste. Poziția ta este extremistă, fiindcă declari că cineva care își manifestă o opinie, fără să osândească, urăște. Mai reflectează.

Cât despre morala socială, a avea o atitudine personală într-o problemă nu înseamnă a o ignora, ci a o privi responsabil. Legea asigură libertatea de manifestare, dar oamenii de știință cercetează mai departe dacă o manifestare ține de boală sau nu. Și cum există destui specialiști în științele umane care au consemnat manifestările maladive ale homosexualității, nu este vorba de nici o discriminare ci de o studiere obiectivă a fenomenului, sub diverse aspecte, teologic, antropologic, fiziologic, psihologic, juridic. Bineînțeles că părerile sau interpretările asupra rezultatelor obținute în urma cercetărilor vor diferi, însă ele vor fi sau nu confirmate de datele de pe teren, sau uneori, pentru un timp, chiar și ocultate de diverse influențe politice. Așa că în loc de un activism militant care absolutizează juridicul, o vedere de ansamblu presupune un spațiu de manifestare a pluralității de opinie. De altfel, nu s-a pus aici în discuție legea, ci faptul dacă o manifestare e maladivă sau nu, ceea ce presupune o dezbatere științifică și o confruntare de idei, și nu are nicidecum un caracter discriminatoriu. Așa că nu are rost să te ambalezi cu acuze ieftine, și să faci minimul gest de a respecta alteritatea unor păreri. Altfel, în condițiile unui autism declarat, nu merită efortul de a mai discuta.

Trebuie să vă învățați să respectați voi, fundamentaliștii opiniilor politic corecte, dreptul la opinie al altora, și să nu mai amenințați cu legea, căci la adăpostul legii se fac oribile crime și genociduri, precum milioanele de prunci avortați. E ca în ferma animalelor, toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții. Minoritatea nu poate tiraniza o majoritate în sensul că majoritatea nu mai are dreptul la opinie. Nu mi se pare părtinitor site-ul www.homosexualitate.ro, este un punct de vedere susținut de specialiști, și o relevantă prezentare de fapte concrete. Nu are nici o legatura apartenenta la o rasa, caci nu e nimic nenatural sau bolnavicios, cu fenomenul homosexual, care e o pervertire a firii, repet, in viziunea crestina pe care o impartasesc. Nu e nimeni discriminat, pentru ca această părere nu are caracter constrângator, și nu osândește pe nimeni, ci doar prezintă consecințele unui mod de viață.
Poți avea orice părere dorești, dar nu încerca să impui părerea ta altora, să crezi ca ești ferită de subiectivitate, ascunzându-te în dosul legii, care e schimbătoare oricum. De exemplu în statul Dakota s-a interzis de curând avortul.
cu bine, Florin

Poetul ca trimis al Cuvântului are insolența sublimă a iubirii care sare gardul convențiilor izolatoare, sfarmă distanțele și seamănă dezinvolt, din piersicitatea chipului divin, dintr-un pântece mai lăuntric decât ascunzișurile existențiale, savoarea divină. Prin cuvânt, prin insuflare, privirea lui încalcă granițele despărțitoare, devine incomodă prin intimitatea ei nechemată, refuzată, acuzată și pedepsită, înlănțuită prometeic, dar în secret, cu complicitatea conștiinței, dorită cu disperare, așteptată să poarte crucea, să aducă focul, harul. Adăpostul și altarul lui inexpugnabil e inima celuilalt, de aceea, lovit fiind, își răspândește în ea ca un sânge fertil, peste timp, semințele, cuvintele ce străpung văzduhul și, păsări măiestre, trezesc esența zborului și a cântului. Taina corporalității fecunde este starea de dăruire în gestul iconic lăuntric. Ironia sparge aparent misterul, numai pentru a-l feri de hybris. în fapt, pe cine iubești, mustri adică te implici în riscul de a îi călca pragul. Prin dăruirea de sine granițele se fac transparente și rezonante, medii ale cuvântului-lumină. Iubirea pe toate le judecă și inefabilă fiind, scapă tuturor judecăților.
Poemul are nerv, trăire și logos.

}n privința incurabilității homosexualității ca boală genetică, chiar și aceasta e foarte discutabil, un punct de vedere poate fi consultat la www.homosexualitate.ro

Mulțumesc de declarația de intenție pașnică, mă bucură, Șerbane, și vreau să te iau în serios. Te rog, totuși, să nu mai creezi o imagine falsă prin numiri improprii, dacă nu știai, e o tehnică consacrată de manipulare.

Se pare că nu ai citit sau nu ai vrut să reții nimic
din ce am scris. Nu mă supăr.
Ideea e Biserica nu e nici idee, nici instituție lumească, ci comunitate euharistică. Dacă nu crezi în taina Sfintei Euharistii, nu poți înțelege esența Bisericii, nu poți simți
ce înseamnă să fii în Biserică, fiindcă ea este pentru creștini Trupul lui Hristos. Fiecare creștin e mădular al Trupului, și atitudinea Bisericii e compusă din atitudinea fiecărui creștin. Pe de altă parte, e ușor să iei o atitudine, mai greu e să demostrezi cu argumente de specialitate că ceea ce susții e valabil. Viziunea despre Biserică cred că ai împrumutat-o din Apus, în care era în trecut foarte instituționalizată, iar caracterul mistic apărea mai rar la lumină. Acum se mai schimbă încet lucrurile și pe acolo. Ești de o naivitate debordantă, și mă amuză chiar înverșunarea ta puristă, care nu ține cont de realitatea slăbiciunii omenești și impune funcționarilor unei instituții o aură de infalibilitate. Hai să desființăm spitalele, Șerbane, că nu funcționează ceas, și sunt probleme administrative. Hai să desființăm cultura, Academia, fiindcă sunt probleme la nivel administrativ, de competență și atitudine, de colaborare cu politicul. Așa cum cultura nu se va desființa fiindcă e o nevoie spirituală a omului, cu atât mai mult Biserica fiindcă, exprimă nevoia omului de împărtășire cu Hristos.
Reacția ta dovedește un singur lucru, dorința ta de a găsi un țap ispășitor, într-un mod uimitor pentru capacitatea ta intelectuală.

Cred că am spus fiecare ceea ce am avut de spus, pentru o primă acomodare reciprocă, chiar dacă nu suntem de aceeași părere, evident.
Dacă mai vrei lămuriri, te rog scrie-mi pe adresa privată de mail.
Oricum, am reținut că e părerea ta, și nu am nimic de zis, ești liber să crezi ce vrei. Nu vreau să te conving de părerea mea, dar trebuie să știi că ceea ce afirmi
îmi pare o chinuitoare și obsesivă căutare a unui țap ispășitor pentru propriile neputințe. Fiecare participă în mod liber la viața Bisericii, și nu văd unde e problema cu dăinuirea și sensul ei, atâta timp cât există oameni care se curățesc de patimi și se sfințesc într-însa. Te sfătuiesc să abordezi și alt versant în privința Bisericii, citind scrierile Sfinților Părinți. O să vezi că frământări și căderi au existat în orice vreme, și Biserica se ține prin Sfânta Ttreime, prin Taine și prin Sfinți.

Cu drag și speranță,

Mii de Scuze, din grabă am mâncat calificarea \"de același sex\" din prima frază. Așadar, prima frază este: \"Nu era vorba de o implicație în sensul logicii aristotelice, ci de o sugerare a faptului că într-adevăr nu iubirea spirituală între doi oameni de același sex, ci cea sexuală (actul fizic) este neconformă firii, fapt adeverit de firescul transconceptual al trupului, încât nu mai necesită o argumentare logică\". Altfel se înțelege cu totul altceva decât vreau să spun. Scuze încă o dată.
Numai bine, F.

Nu era vorba de o implicație în sensul logicii aristotelice, ci de o sugerare a faptului că într-adevăr nu iubirea spirituală între doi oameni ci cea sexuală este neconformă firii, fapt adeverit de firescul transconceptual al trupului, încât nu mai necesită o argumentare logică. Nu e nevoie de distincții mentale aici, ci de a fi cu picioarele pe pământ. Altfel, demonstrăm orice din orice, dar realitatea își urmează cursul tragic. Dat fiind că omul nu este animal și are posibilitatea sublimării spirituale a tuturor energiilor, abstinența este conformă firii. În plus există și o naștere duhovnicească, atunci când există iubire. Nu este nici o dualitate. Dualitatea apare când există compromisul. Procreația nu aduce automat mântuirea dar nașterea unui copil e darul lui Dumnezeu spre mântuire. darul nu aduce automat mântuirea, dar împărtășirea de el aduce luminare, bucurie și har. Relativismul gândirii moderne mi se pare uzat, depășit de fapte.

cu drag, Florin

După părerea mea, mădălina, faci confuzie între creativitate și sănătate spirituală, de integritate psihofizică. Faptul ca un om bolnav sau dezechilibrat poate fi creator este evident, dar aceasta nu face ca schizofrenia, spre exemplu, să nu mai fie tratată, dat fiind că boala se agravează și medicina nu tratează creația artistului ci artistul ca om. Dat fiind că omul nu este un animal, nu înțeleg de ce trebuie să existe sex împotriva firii, atunci când există iubire. E într-adevăr un compromis laș și bolnăvicios, care nu poate fi contrabalansat de creativitate în ceea ce privește starea spirituală a omului. Nu sunt de acord că iubirea trupească dintre bărbat și femeie este un compromis laș, ci un fapt firesc, fapt pe care îl adeverește natura, care își dă rodul. Unirea trupească homosexuală este stearpă și generatoare de degradare în ceea ce privește sănătatea fizică și spirituală. Aceasta nu înseamnă că toate funcțiile omului sunt distruse de această boală, desigur. Repet, este o singură sănătate, și nu trebuie decât să privim dincolo de conceptualizări, firea umană în naturalețea ei. A amesteca binele și răul și a vedea răul ca bine din pricina binelui cu care este amestecat nu ajută la o vedere realistă asupra unui fenomen. Ceea ce spui tu este o tipică amestecare spre valorizarea erorii prin asociere cu adevărul, a nefirescului în alăturare cu firescul. E adevărat că lucrurile sunt amestecate, și tocmai de aceea nu trebuie să judecăm omul, dar avem nevoie de a discerne \"ce e rău și ce e bine\". Aceasta pentru a putea actualiza capacitățile firești, iconice ale firii. Contează foarte mult înțelegerea trupului.
Pentru Platon, trupul e un mormânt, pentru creștini e templu al Duhului Sfânt. Ești liber să alegi ce alegi, o intelectualizare a viziunii despre om și un compromis laș degradant în ceea ce privește trupul, sau mântuire în sens de desăvârșire sau transfigurare prin har, o salvare a omului întreg pentru sfințenia dumnezeiască, căci cele firești au o orientare iconică spre unirea cu Dumnezeu. Cele împotriva firii se fac zid între noi și propriul chip, între noi și Dumnezeu.
Dacă homosexualii ar fi normali înseamnă că toți ceilalți ar fi anormali. Sănătatea e una și ea privește omul întreg. Fără compromisuri lașe.

cu respect, Florin

Pe drumul spre centru incolțesc memoriile originilor. Scoase la lumină, ele potențează tensiunea existențială a
iubirii.

poemul tău mi-a inspirat un mic eseu-comentariu, pe care l-am pus la mine in pagină, pentru a nu impovara pagina de comentarii.

Ai pus punctul pe i, sanatatea e una, firescul e unul, bolile sunt multe. Boala e cu atât mai gravă când nu e considerată ca atare. A lua boala drept sănătate înseamnă a dezvolta un cancer al conștiinței, a deprinde o mișcare împotriva firii, o vedere care strâmbă și falsifică simțul realului și duce la o lentă sinucidere spirituală. A iubi și a nu judeca înseamnă a nu osândi omul, dar nu înseamnă a nu mai discerne, nu înseamnă a nu avea o atitudine conștientă în fața bolii, stricăciunii și morții spirituale.

Omul refugiat intr-un antropocentrism acerb, uita ca nu se poate defini neamputat in afara alteritatii lui Dumnezeu si naturii. Intre trupul omului si natura inconjuratoare are loc o asimilare reciproca, si contempland natura omul isi descopera corporalitatea dincolo de convulsiile consumiste
in dimensiunea supraconceptuala, in taina existentei ca dar. In fapt, exhibitionismul modern indica nu eliberarea de constrangerile morale, ci faptul dezgolirii profunde de sacralitatea existentei. Omul dezbracat de sacralitatea
comuniunii cu Dumnezeu si natura, isi resimte goliciunea, nuditatea existentiala, chiar si atunci cand este imbracat!
cu drag, F.

Draga domnule Serban,
Desi sincer nu cred ca ceea ce ati scris se poate numi un comentariu la poezia de mai sus, si cu agresivitatea tipica ati folosit necuvenit numirea de parinte, va raspund totusi cu tot respectul ca Biserica in sens de organ administrativ nu are competenta de a da un verdict asupra unei probleme de stricta specialitate. Ca om de stiinta, pot sa va spun ca aceasta intra in competenta specialistilor in domeniul sanitar, medical, politic-administrativ. In al doilea rand, evitati pe viitor confuzia intre Bisrica Ortodoxa ca intreg reprezentat prin fiecare persoana crestin ortodoxa si organele ei de conducere care au insarcinarea si datoria de a sluji in diverse probleme privitoare la buna functionare a treburilor bisericesti. Fiecare dintre noi vom da seama inaintea lui Dumnezeu care stie gandurile ascunse ale inimii si lucrarea fiecaruia. Credinta noastra este ca in centrul Bisericii sta Sfanta Treime, apoi Maica Domnului, ingerii si sfintii, apoi toti ceilalti crestini partasi ai Tainelor lui Hristos in trupurile lor si in biserica.
Biserica e deschisa tuturor pacatosilor, ca Hristos nu a venit sa mantuiasca pe cei care se cred drepti (pentru ca de fapt crezandu-se drepti socotesc ca nu mai au nevoie de El si Il resping) ci pentru pacatosi. Biserica e un spital in care ne tratam de mandrie si celelalte patimi, si daca unii nu se vindeca, nu inseamna ca spitalul trebuie inchis,
ci ca fiecare om se vindeca in masura participarii sale la harul vindecarii.
Cu titlul personal, e drept ca un nespecialist vorbind, nu mi se pare ca a fost necesara masacrarea bietelor pasari,
poate fi desigur vorba de un joc de interese politice si economice, un experiment psihologic de masa, sau de prostie, slugarnicie, isterie, sau cine mai stie ce. Stiu sigur de niste cazuri in care cei care au hotarat carantina nu facut-o responsabil in urma unor cercetari ci au luat decizii superficiale, fara acoperire. Unii zic ca este un sabotaj economic. Nu au reusit sa ne convinga ca a existat cu adevarat virusul. Nici un om nu s+a imbolnavit in toata tara. Nu prea e de crezut ca in tarile vecine sa nu fie nici un focar, dat fiind ca granicerii nu pot opri pasarile. Pare cusuta cu ata alba.
Raporturile organelor in drept au fost pe alocuri penibile, vezi confuzia curcilor cu gainile s. a. Oricum masurile au fost nepotrivite, necivilizate, pe alocuri brutale chiar. Se pare ca de gripa aviara au murit doua sute de oameni in lume si de gripa obisnuita mor mii.
E adevarat ca trebuie sa i se dea o atentie bolii, dar prea se impusca musca cu tunul.
Oricum, e o parere personala. Regret ca au fost tulburati, violentati oamenii si omorate pasarile.
gasca celor ce vor sa parvina nu ocoleste nici un sector social.
Daca vad un matematician ca greseste la calcule, nu yic ca e incorecta matematica, ci ca e el nepriceput. Ar fi penibil. Intelegeti?
Asa e si in Biserica. Biserica e alcatuita din oameni, nu din zei. Asa ca gasca dvs. e de fapt gaina :)
va rog sa nu imi luati in nume de rau interventia mea.
cu respect, Florin Caragiu