Nani, Nina!
Când a început totul, era spre sfârșitul programului. Două femei se certau pe hol, și glasul lor strident sfredelea ca un burghiu liniștea încăperii de la etajul al treilea al clădirii proaspăt
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (XII)
În anii aceia tulburi aveam într-o comună pământ semănat cu secară și m-am dus cu fratele meu Nicolae să încărcăm saci de grâu într-o căruță. Pe când eram noi gata să plecăm, ies bulgarii pe drum să
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (XI)
Într-o zi am secerat grâul și l-am făcut clăi. Când am mers a doua zi să încărcăm snopii, aceștia erau înjumătățiți. Un bulgar se dusese noaptea și furase jumătate din snopi, deci un snop îl luase și
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (X)
Am dat un avertisment, că dacă se vor repeta asemenea violențe, noi, românii macedoneni ne vom face singuri dreptate. Căci ce se întâmpla? Dacă omorau un român comitagiii bulgari nu se întâmpla
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (IX)
Am să vă spun ceva care m-a pus pe gânduri. Chiar pe creasta muntelui Gisdova era un lac, nu mare, cam de două mii de metri pătrați, cu apă foarte adâncă și fără nici o mâzgă sau gândaci în ea,
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (VIII)
O dată, când să vină timpul să ne ducem la munte, eu aveam pe atunci vreo optisprezece ani, m-am dus cu oile pe munții Gramos. Era pe acolo numai șes, locul era gol-goluț, nu avea nici un pom. Foarte
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (VII)
În vara aceea, într-o seară, un urs s-a repezit în oi pe la ora trei noaptea. Αveam doi câini răi și cu putere pe care îi hrăneam numai cu lapte Dumicot. Când s-au încăierat câinii cu ursul,
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (V)
Într-o vară, eram la munte și au apărut niște haite de lupi, cum nici bătrânii nu mai pomeniseră. Domnule, aproape că au mâncat toți câinii cei buni, dar ce să mai vorbesc despre oi, capre sau vaci,
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (IV)
Tot prin locurile acelea, pe la ora două după amiază stăteam culcat pe iarba verde, iar câinele era lângă mine. Deodată se scoală și începe să mârâie. Imediat m-am sculat. Știam că trebuie să fie
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (III)
Când am ajuns la etatea de paisprezece ani, mi s-a întâmplat să mă lupt cu un șacal. Am alergat după el, dar n-am putut să-l prind. A intrat în stufăriș, în baltă. Că șacalii trăiesc acolo unde sunt
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (II)
Viața mea zbuciumată și adevărată (ΙΙ) de Dumitru Caragiu Odată, pe când aveam vreo opt ani, pe când ciobanii tundeau turma de oi mâlzări, pe mine m-au însărcinat să mă duc cu oile
Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (I)
Bunicul meu, Dumitru Caragiu, unchiul actorului Toma Caragiu, s-a născut în 1904, într-o familie de aromâni, în zona Munților Pindului. Avea un remarcabil talent de povestitor. A și scris despre
O zi de neuitat
După ce a intrat Hristos în Ierusalim, oamenii au rămas un timp în stradă, sporovăind despre cele întâmplate, cu un ochi la gărzile Templului și la soldații romani ce se uitau la ei cu un aer
