ziua cea mai lungă
ne vedem tot așa de rar cum plângem sub cerul desprins la un colț mereu e ceva schimbat – un mic amănunt pe care-l zărim în cursul vorbirilor lungi despre viață pur și simplu – pe pagina
FCflorin caragiuprimăvară cuantică
viața-i un rug aprins din care calci afară nevătămat. poezia iese din el cum ies coarnele din cerbul tânăr - face un salt spre tine și te zgâlțâie până ce lumea îți cade din ochi și fără
FCflorin caragiuamurg
asculți strigătul după apă al celulelor, contracția lor simultană, inversarea de sarcină a membranei depolarizate rapid – prin pereții ei, potasiul eliminat, sodiul năvălind în interior, mușchii
FCflorin caragiuDarul fără nume
(lui Mihail Eminescu) Fața trasă-i un semn tremurat între măști surâzătoare cu tălpi de zăpadă. Þara cu mădulare risipite pe câmpuri, sub arbori visători, își trage carnea pe oase. O
FCflorin caragiusiamezi eram
o frunză se răsucește în aer deasupra noastră pe o frânghie nevăzută ridic acest corp care a avut parte de cele bune în viață cum nu voi lua și pe cele rele? din pântecul tău transparent
FCflorin caragiusap un tunel în aerul devenit deodată dens
scot pământul ce te-nfășoară și în vârful unui dinte de aer te trezești cu ochii la firul de iarbă din pliscul unei mierle răsuflu ușurat căci știu cât de ușor te spargi în briza de seară
FCflorin caragiunu ești părăsit când darurile te părăsesc
singurătatea e o cortină ce se ridică la o piesă de teatru ce ți-a tăiat răsuflarea este un festin la care ești invitat în plină stradă când porți în gură orașul lovit de o piatră și spui:
FCflorin caragiumerg pe catalige
pisoiul își servește singurătatea cu mămăligă fericirea prietenilor mei se măsoară prin lăsarea discretă în voia celuilalt mi-am băut ceaiul de coada șoricelului în fața aripilor de piatră
FCflorin caragiupe dâmbul acesta urcăm împreună e noapte
ne jucăm rolurile cu frică desenăm cu creioane-lanternă constelații gemene toată ziua am bătut străzile încrețind covorul de apă așternut ca prin miracol oamenii intră în umbrele noastre
FCflorin caragiuromânia
țara mea cea mult ocărâtă nimeni nu te acoperă când ți se văd locurile de rușine ești o căprioară ce sângerează în curtea mea cu o fașă albastră îți leg rănile și te așez în culcuș de
FCflorin caragiulabirint
caut un labirint cât mai complicat îți place să le rezolvi vrei să desenez unul cu o ieșire cât mai greu de găsit ieri mi-ai arătat ascunzătoarea din care vezi totul fără să fii
FCflorin caragiupoet
ochii închiși tremurau și mâna plutea în văzduh vorbeai în somn despre o călătorie sub pământ când pe geamul deschis a intrat o pasăre mică. dimineața măturai frunzele de pe alee am ieșit să-ți
FCflorin caragiustă ca un pustnic în chilia lui și se roagă
îngerul meu n-a ieșit de mulți ani din mine își ține aripile strânse în jurul privirii când și le dezmorțește mâinile mele par fulgere ce coboară pe coli de hârtie și pe nerăsuflate scriu
FCflorin caragiudragostea
dragostea ta e un plămân ce așteaptă laptele de capră roșie pe care-l aduce un bătrân dintr-un sat îndepărtat ea se umflă și se trage înapoi cu o ușoară durere privind contururile abia vizibile
FCflorin caragiurevelație
stai pe scaun cu mâinile pe genunchi nu știi ce să crezi pe cine să asculți te lupți cu gândul că n-ai avut de ales toată viața apusul acesta de soare îți șterge lacrimile ești un speolog
FCflorin caragiunimic
nu mai e nimic între noi care să ne despartă nici ceasul de bucătărie oprit la ora două din noapte nici praful ce strălucește pe mobilă la amiază beculețele din brad sau cărțile adnotate, cu
FCflorin caragiuîntre două clipiri
parfumul tufelor sălbatice ne înfășoară ai pielea fierbinte cu fața ascunsă mă rogi să-ți vorbesc despre curajul de-a înfrunta un glas rătăcit cu două tonuri mai jos în visul acesta în care
FCflorin caragiudansul
printre umbrele scunde la o agapă în iarbă, când visele spulberă roșiatice lumini, și pești se zbat în golfuri, pe frunte – e o iubire despre care nu se poate vorbi. se lasă întunericul. ce-a fost
FCflorin caragiucu orice prilej să cânți
o vrabie se rostogolește spre tine ca o minge aruncată peste orizont – lanțul de aramă se leagănă în vișin – o gură suflă aerul până dincolo de munții ghemuiți sub cer. un ocean scuturat
FCflorin caragiuvreau să te ajut. o să citesc tot
îți dau ceai cu lingurița mă sufoc te spăl iau medicamente frunzele s-au înroșit afară nu-mi amintesc ce-a spus doctorul tu mă mângâi pe cap eu spun ce am făcut înainte să ridice
FCflorin caragiute roagă să-i asculți inima
cum să ai cât de repede cum să scapi în cel mai scurt timp anii sunt trepte ce se prăbușesc în urmă abia atinse dimineața e roșie amiaza galbenă seara albastră e timp pentru surâs timp
FCflorin caragiude unde vii?
mă întrebi de pe acoperișul orașului vasele de lut se umplu picătură cu picătură ca în prima zi scările sprijinite de pomi așteaptă să fie urcate coșurile să le umpli nu pot ajunge până la
FCflorin caragiuceva de la sine înțeles
uite aventurile lui pif fierăstrăul de traforaj elefănțelul albastru ursul lățos umplut cu paie moșul de plastic îi vom scoate la tablă vom bântui cu ei jungla sălbaticii cu sulițe subțiri se
FCflorin caragiuștiai că
îmi place să torni în ceașcă încet ceaiul fierbinte? să te văd prin aburul lui și cuvintele tale să fie fasciculul unui pulsar ce se rotește în întuneric luminând colțul de bibliotecă în
FCflorin caragiu