Poezie
Darul fără nume
1 min lectură·
Mediu
(lui Mihail Eminescu)
Fața trasă-i un semn tremurat
între măști surâzătoare cu tălpi de zăpadă.
Þara cu mădulare risipite pe câmpuri,
sub arbori visători, își trage carnea pe oase.
O jucărie te mângâie cu ochii închiși, Mihaile,
când stâncile din aer țin noaptea pe loc
și cumpătul inimii. Capul unde să-ți pleci?
Casă fără uși e suspinul celui ce moare,
încolțește grăuntele de lună. În urne,
roșiatice flori duc trena timpului.
Nu are nume darul. Peste toți se revarsă,
Ca o durere vindecătoare.
045.473
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Darul fără nume .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13997516/darul-fara-numeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCîți mulțumesc pentru semnul de lectură, mă bucur că a plăcut! zile frumoase să ai!
0
MF
din cand in cand ma mai gandesc si eu la el.
in poemul acesta parca ne-ar privi duhul eminescian la sfarsitul unui razboi, cand toate oasele noastre sunt aruncate pe camp, pregatite sa-si traga carnea pe ele, adica sa renasca. Nu intamplator, cred ca apare incoltirea grauntelui de luna, exact dupa versul "casa fara usi e suspinul celui ce moare".
Mircea
in poemul acesta parca ne-ar privi duhul eminescian la sfarsitul unui razboi, cand toate oasele noastre sunt aruncate pe camp, pregatite sa-si traga carnea pe ele, adica sa renasca. Nu intamplator, cred ca apare incoltirea grauntelui de luna, exact dupa versul "casa fara usi e suspinul celui ce moare".
Mircea
0
FCÎți mulțumesc pentru privirea asupra poemului.
0
frumoase versuri!
Ottilia Ardeleanu