știai că

\"mișcări domestice de jur împrejur
mâna care toarnă cafea prin gura de aburi\" - Alexandru Gheție

\"îmi place să torni în ceașcă încet ceaiul fierbinte?
să te văd prin aburul lui \" - florin caragiu

voi merge mai departe, comparând poezia \"am ajuns, dilara\" cu cea de mai sus.

cea, aici - cafea, dincolo
abur - abur. și colo și colo
întuneric, lumină, fascicul - lumină
bibliotecă, povești, obișnuințe- mișcări domestice
foc - mâini calcinate
cicatrice, rană, cusute pe viu - mângâieri ascuțite învelite în sânge, pansament, spital
apă, plutire, vâslă - pământ

de parcă te-ai chinuit să o rescrii pe dilara schimbându-i rochia.

chiar nu m-am chinuit defel... nici cu scrisul nici cu rescrisul... se intampla cu totul altceva decat la Alexandru, a anumita tema nu e decat un cadru, specific e modul de a-l locui si traversa. m-am mai uitat la poezia lui Alexandru si le vad foarte diferite.

mă pasioneză modul în care se realizează transferul de influență, de colo colo. nu vorbesc aici de împrumutul intenționat, ăsta e un subiect trist, interesant doar din perspectivă psihopatologică.

nu, nu am nici cea mai mică îndoială că nu ai copiat de la Alex. încerc doar să îmi explic mecanismul care te-a determinat să exploatezi aceleași concepte. e clar de mult că într-o comunitate oamenii ajung să semene foarte bine și chiar să nu-și dea seama de asta, dar, pentru că habar nu am de când sunteți fiecare aici, nu pot specula acest aspect.
ambele texte sunt scrise în oglindă, vehiculează aceleași imagini, deși au mesaje diferite.
gastronomic vorbind, sunt două platouri cu gusturi diferite, gătite cu aceleași ingrediente.
credeam că e o descoperire măcar amuzantă, dacă nu interesantă.

nu prea e aceeasi mancare de peste, poezia mea nu seamana cu a lui Alex, de altfel am mai scris poezii cu ceai si aburi si celelalte, au si aparut mai demult in volum... sunt oarecum locuri comune, miza fiind sa reusesti sa le amprentezi cu unicitatea unei rostiri, cu tonalitatile si modulatiile unei simtiri, nu crezi ca te pripesti totusi sa vezi asemenari cand sunt mult mai evidente diferentele? ia mai citeste poeziile. atmosfera e cu totul alta, zic eu.

am inteles ca ai inteles, scuze, deci ai observat si tu diferenta de atmosfera, stil, mesaj etc., iar existenta unor ingrediente comune nu spune mare lucru din punct de vedere stilistic. mie mi se pare un fapt datator de speranta cu privire la potentialul literaturii in genere, la inepuizabilitatea ei si a temelor ei, pentru ca ceea ce conteaza, in fond, este unicitatea vocii.