Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

amurg

1 min lectură·
Mediu
asculți strigătul după apă al celulelor,
contracția lor simultană,
inversarea de sarcină a membranei depolarizate rapid –
prin pereții ei, potasiul eliminat,
sodiul năvălind în interior,
mușchii din pereții vaselor strângându-se încet și
tu zâmbind, în pofida cefaleei,
sub vulturii rotitori ai amurgului.
sângerii, norii: sunt viața netrăită alergând înainte,
alunecând în genunchi
peste cârduri de rațe sălbatice.
simți apăsarea pe talpă a pietrelor –
un șarpe de apă te duce între coloșii tăcuți:
aici se întâlnesc, fără știrea lor, sufletele.
strigătul lor netulburat urcă la cer,
ca o mână pe frunte ștergând sudoarea.
aici, zâmbetul tău e o flacără topind carnea,
un zid prin care circulă torțe
în întunericul roșu.
013
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

florin caragiu. “amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/14013534/amurg

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marian-dragomirMD
Marian Dragomir
Poezia este, ca elementele din natură, indispensabila proceselor biologice umane. Figurile de stil apar sub formă de microparticule, urme de element ale sufletului, intră în combinații chimice bivalente intre eul liric si lector. Tema peziei pare a fi o parte componentă a corpului.
0