Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

merg pe catalige

1 min lectură·
Mediu
pisoiul își servește singurătatea cu mămăligă
fericirea prietenilor mei se măsoară
prin lăsarea discretă în voia celuilalt
mi-am băut ceaiul de coada șoricelului
în fața aripilor de piatră
astăzi am deschis gura și muzica a ieșit singură
pe deasupra capetelor
în timp ce glezna mi se umfla încet
sunt în rai?
sau acest rai e ascuns
în burta unui iad ce nu poate să-l digere?
desfac o portocală și miros coaja
aș vrea să fie cineva aproape și chiar este
am luat la rând magazinele de pe bulevard
cumpăr nimicuri
doar să ascult cât mai multe voci
le pun în flașnetă
și noaptea le aud cum se amestecă în glasul meu
când vorbesc cu Dumnezeu
044875
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
115
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

florin caragiu. “merg pe catalige .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13997023/merg-pe-catalige

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-pop-0024565AP
adrian pop
din doua, ca varianta care le include pe amandoua-i exclusa pe motive de fragezime-a "putintelor"
ori este raiu' si atunci, in curind, o sa vezi stelute colorate [de la ingerii de serviciu] ori este iadu' si-atunci era bine sa fi tinut aproape de ivan [cel cu turbinca]
ce imi pare interesant - curajul de-al desface pe dumnezeu dintr-o portocala
evident, riscul este strepezirea
iremediabila si infricosatoare
cu alte cuvinte - un pascal pe invers [ma refer la pariu, desigur], pierzi, indiferent pe cine/ce pariezi
dar asta-i firesc, esti un om si perfect inconstient de asta
0
@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
văzută de sus, dintr-o stare ușor detașată, dintr-un posibil rai - ori poate doar o dorință de a depăși starea comună.
am descoperit, aici, o nouă unitate de măsură pentru fericire.

Ottilia Ardeleanu
0
@florin-caragiuFC
florin caragiu
pentru păreri. La Mulți Ani!
0
MF
marinescu filip
"Flasneta" imi aduce aminte de "trambita" din urma. Mi se pare cheia descifrarii poemului. In orice caz, poezia are legaturi multiple cu Sfarsitul.
Un Rai inca nedeplin, discret, care totusi isi face simtita prezenta, in pofida exacerbarii inevitabile a raului. Ca o plamada, ca un aluat.
La un moment dat un pic de panica "am luat la rand magazinele", ca apoi totul sa se "descarce" in rugaciunea finala.
Socanta "autoservirea pisoiului cu mamaliga" in voita disonanta cu " fericirea lasarii in voia celuilalt". Intregul text, in fond, pastreaza aceasta dinamica incitanta, profund crestina.

M.
0