Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Tăcerea

1 min lectură·
Mediu
Învață de la plante cum să iubești tăcerea, E aur scump ce-n tine-l poți păstra, Imensa bucurie pe care-o dă plăcerea De-a fi tu însuți, de a putea ierta. Privește-atent copacii ce-n marea lor tăcere Respiră, înverzesc, cresc și înfloresc, Când ning cu flori și ploua cu frunze, ce plăcere S-admiri tăcerea lor! Cât de măreț trăiesc! Încearca să pătrunzi și tu în lumea tăcerii, Găsești voința, dacă o dorești; Privește-te în față și-apoi dă curs puterii De-autodefinire. N-o să te irosești. Și-ai să-nțelegi că-n viață stăpână e iubirea, Ea nu se rostește; se simte și se tace. Iubirea este fapta și-ți vei găsi-mplinirea, De nu vei face altora ce ție nu îți place.
054747
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
114
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Valeria Pintea. “Tăcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-pintea/jurnal/185124/tacerea

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@has-georgianaHGHas Georgiana
Am regăsit o atmosferă de-a dreptul încântătoare care m-a rupt un pic din probemele cotidiene și m-a purtat pe aripi de visare, spre copacii aceia înfloriți, spre izvoare, aer curat, magia inepuizabilă a naturii.
0
@valeria-pinteaVPValeria Pintea
Ma bucur sa aflu ca versurile mele au reusit sa te poarte prin minunata natura de care, din pacate, ne bucuram cam putin...
Multumesc pentru gandurile frumoase si te mai astept.
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu
Valeria dragă, o plăcere a fost lectura poeziei, am ascultat \"țipătul, cântecul, șoapta, dojana, plânsul\" toate implozive și nu am mai vrut să vorbesc eu.Brusc am prins în oase mirarea tăcerii mele.
Și-ai să-nțelegi că-n viață stăpână e iubirea,
Ea nu se rostește; se simte și se tace.
Iubirea este fapta și-ți vei găsi-mplinirea,
De nu vei face altora ce ție nu îți place.

Cu drag și lalele pt tine VDG
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Omul refugiat intr-un antropocentrism acerb, uita ca nu se poate defini neamputat in afara alteritatii lui Dumnezeu si naturii. Intre trupul omului si natura inconjuratoare are loc o asimilare reciproca, si contempland natura omul isi descopera corporalitatea dincolo de convulsiile consumiste
in dimensiunea supraconceptuala, in taina existentei ca dar. In fapt, exhibitionismul modern indica nu eliberarea de constrangerile morale, ci faptul dezgolirii profunde de sacralitatea existentei. Omul dezbracat de sacralitatea
comuniunii cu Dumnezeu si natura, isi resimte goliciunea, nuditatea existentiala, chiar si atunci cand este imbracat!
cu drag, F.
0
@valeria-pinteaVPValeria Pintea
Valeriu, apreciez din tot sufletul cuvintele tale, care inseamna atat de mult pentru mine.
Uneori prin tacere spunem atatea lucruri...
Multumesc.


Florin, intotdeauna tu stii sa gasesti atatea sensuri fiecarei scrieri, incat nu pot decat sa ma bucur ca ai trecut si prin randurile mele.
Multumiri din inima.
0