Poezie
Strop de apă
1 min lectură·
Mediu
Cum arde iarba-n secetă și soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Așa îmi arde sufletul și doare,
Că ai în piept o inimă pustie.
Mi-ai dat speranțe, m-ai făcut să cred,
Că tot ce îți dorești există-n mine
Și c-o să am putința să-ți dezmierd
Tot timpul viața, zilele senine.
Mi-ai dat iubire când nu ți-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ți viață
Și chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranță.
Speră și iarba-n secetă și soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranța-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!
002.471
0