Florin Andor

... leg frâiele calului de gardul împrejmuitor al lumii, ca după război ... mâine seară ai să vezi, orașul o să aibă nevoie de noi :)

... nu cred că există un Dumnezeu-lacrimă dar mai cercetează ;) ... când nu vei crede îți voi spune contrariul ... câtă vreme avem presimțiri poate că reușim a intra în lumea rece a celuilalt, sau cine mai știe ... veghează, e pentru tine :)

... ne petrecem mai mereu într-o schimbare găsindu-ne naturali și de înțeles, poate celălalt ne vede printr-un ciob de sticlă, altfel ... raportând la noi visul uneori miroase a moarte, poate ceva se va înnoi ... mulțam fain de trecere și la bună veghere :)

... îndărătul meu am auzit un glas, odată îmi va aparține în întregime cum paharul umplut până la buză cu vin; până atunci îmi desenez o insulă cu mâncători de plante, pentru când nu voi mai ști să visez ... mulțumesc frumos de trecere și la bună veghere :)

... mulțumesc frumos de sugestie și trecere (mai e loc de creștere), la bună veghere :)

Ioana,

... obișnuiesc să trec pe lângă curtea unei biserici, uneori îi dau binețe preotului urcând câteva trepte; în cea mai mare parte a timpului sunt un sedentar și de aceea dorm îmbrăcat în cuvinte închipuite ... cine mai știe ... mulțam fain de aplecare printre cuvinte, la bună veghere :)

Ela,

... când e vremea vorbim pe îndelete, frământând degete subțiri înghețate, ca și când n-ar exista nimic altceva pe lume, dar apoi rămânem singuri pentru că mai mereu avem ceva de lucru ... mulțam fain de trecere și veghere :)

Ioana Mischie,

... mulțumesc frumos pentru nuanțe legate prin cuvânt, la ce bun să mai stau închis acum ... în zăpadă ochii aprinși surâd ... mulțam fain de trecere și la bună veghere :)

Ioane,

... trecerea ta printre cuvinte mă bucură mult, Ioane, cum sufletul tău aproape ... La mulți ani! și numai bine ție, mă iartă de târziu ... :)

... schițez un surâs care să ne cuprindă pentru că mereu ceva se îndepărtează stingându-se înlăuntrul nostru ... mulțumesc frumos pentru nuanțele voastre de percepție, sunteți bineveniți oricând ... la bună veghere :)

Adina,

... poate a fost doar un refugiu în semn, cu mâinile în buzunarele pline de patimă, cine mai știe ... recunosc, m-am uitat după celălalt, dar apoi a trebuit să plec ... mulțumesc de trecere, la bună veghere :)

Dorine,

... ne purtăm cu noi evoluția până la pește, pipăind cu degetele vinișoarele colorate din pietrișul cuvintelor, în speranța că vom regăsi întregul mers al lucrurilor ... nevoia de exercițiu e de împrumut acum, în loc de plămân ... mulțumesc frumos de trecere și veghere :)

Ela,

... m-am ferecat pe alte căi într-un refugiu, la nevoie aș putea fi un cuvânt cât să nu mă pot găsi pe mine însumi ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)

Carmen,

... numirile ademenesc singurătatea cu chipul unei mari făpturi ducându-ne unul pe lângă celălalt ... din întâmplare ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)

Ioana,

... ai sesizat esența și asta mă bucură ... în loc de calmare obișnuiesc a-mi lega de o flacără ochii, purtând o bucățică de rășină la încheietura mâinii drepte ... mulțam fain de trecere, la bună veghere :)

... atât de femeie încât te-ai obișnuit să așezi simplitatea mereu către apus, ca o tresărire uscată de la sine astfel ... poate că rostul e sunetul paharului băut pe nerăsuflate, sau lumina scorojită într-o carte groasă ... frumos, frumos miezul poemului acesta, învelit într-o aparentă simplitate trecut printre degete în nuanțe proprii de percepție ... la bună veghere :)

</b>... somn în albastru tulbure, dinspre lume o mireasmă pătrunzătoare de ars ce ține de toamnă tărzie; caut pulsul unei vieți în libertate, obosesc, apoi îmi pare că trăiesc o parte din tine cât un simplu foc de armă; poveștile se citesc o singură dată deasupra fiecărui om; anacolută stare ... la bună veghere :)

... închid ușa frigului dinspre apus cu o lumină, gând leoveanului. mai poate să aștepte până la ziuă. călătorul ostenit patul ucenicilor poartă. suflet drag meșterul întreba dacă cizmele sunt bune. bune cizme, îmi spun, cât să te întrebi și să te miri. din petice gri-albăstrii de poteci descojite cusute cu fire subțiri de răspântii. de o vreme locuiesc într-o migrenă, cerșetor pe lângă oameni senini și volubili. să fie de leac drumețului fără simbrie, împovărat de lume ... suflet cald aproape și veghere, ție.

... hoinar prin fumul de albastru tulbure, în căutarea privighetorilor deschise la culoare, îți spun că am îmbătrânit sub vocea puternică ... poate ar trebui dezlegare de la anotimp, să dăm de capăt laptelui ... sau cine mai știe ... mulțam fain de trecere, nuanțe personale de percepție și la bună veghere ... La mulți ani! și bine ție :)

Silvia,

dacă ai fi ca mine poate că odată ți-ai asculta umbra, dar cum suntem diferiți totul e posibil(fiecare cu nuanțele proprii de percepție); eu știu că ai venit aici să te ușurezi de poveri îndulcind o moarte de mâna a doua(te-am chemat în felul meu); păcatul meu este că port în mine o taină și o ispășire, ce-mi taie gura în piatră sau lemn dulce uneori; în fond fiecare trecere își arde în culori noi coborârea; mă iartă de reacțiile tale cu rădăcini de suprafață crescute printre cuvintele mele; la bună veghere :)

Lucia,

mulțumesc de trecere și mă iartă de energia indusă; importantă e învățarea; mi-ar fi plăcut să aflu în ce nuanțe ai simțit textul acesta personal; la bună veghere :)

Florian,

tu mă pui mereu pe gânduri și ajung să simt gustul nimicului care mi se scurge în trup conștient de faptul că va crește în mine mucegaiul unui timp al speranței (dar clipele-i întoarse pe dos); soldatul acela îmi scutură praful când lumea nu mai are ce face cu oameni ca mine; când sunt trist stau în mine lângă o bordură unde se cântă Bach; poate că mâine voi fi suflet fără rost; mulțam fain de trecere și la bună veghere :)

Dana, Ela,

mulțumesc frumos de suflet aproape și nuanțe proprii de percepție; la bună veghere :)

... pătrunzătoare privirea ta, printre cuvinte și sensuri ... când se vor scutura orgoliile și limpezi apele mi-ar place să mai vorbim în liniște despre noi și chipurile din oglinzi ... am luat după nevoie din ce ai tastat mai sus ... mulțumesc frumos de trecere (mi-a furat un surâs) lângă urarea de La mulți ani! :)

... care-și poartă cămășile pe dos când simt ridicarea flăcării chiar dacă inima lor știe să bată stând în genunchi în fața sufletului ... mai sunt visuri ce ne apar pe neașteptate și din obișnuință le punem între noi și copilărie, fără atingere, în căutarea unui loc mai bun cu turtă dulce ... uneori îi salut, când nu sar în consemnările mele peste nume, întinzând mâna să-mi poată vedea căușul timpului meu de deșertăciune (bunicul îmi spunea că e unul acolo care le știe pe toate) ... mai sunt oameni care visează să poată auzi cum plouă, întinși între două coli de sugativă sau poate între paginile unei cărți groase ... îmi amintesc cum dintr-o pornire nelămurită împătuream paserea, pe ascuns, și-o soartă îndepărtată venea, întâmpinare ... Crăciun cu pace și liniște interioară ție! ... la bună veghere :)

... dinspre buricul acelei nașteri mă înconjurau lucruri stranii ... tu nu știi cum hoinarul, străinul, ajuns atât de departe în noi își cerne ploile cu o taină a mea ... niciodată dus, mereu întors într-un amestec ciudat de recunoștință și respingere lăuntrică, legat cu bani de jucărie de libertate ... și se adunau întrebări sub fereastră iar ispititorul îți lega mânecile dinspre lume către povestire ... te priveam printre gene, făceai un semn ușor cu capul într-o ușoară umbră de sarcasm; cuvintele nu-ți lipseau și paserea de deasupra ușii sângera dintr-o nevăzută rană, sau poate chip de femeie ... dinspre semnul tău încă mai arde lumina și în satul acesta ... frumos, frumos ... recomand a se citi printre degete poemul, îndeajuns nemărturisit ... la bună veghere :)

... pornesc și eu având presimțirea că va fi o atmosferă deosebită și multe suflete calde aproape ... să creșteți frumos, numai bine vouă :)

... nu pot să aștept până la zi coborârea strigătului, sau femeia cu ochi cenușii apoi s-o întreb (zăpăcit de lumina puternică) dacă are tată cârciumar ... dar despre asta am putea vorbi mâine, pentru că vreau să rămân mai mult pe aici unde și o existență închipuită apare ca și ceva nobil, iar neajunsurile drumețului se îndepărtează către o ciudată neliniște (poate că te-am auzit intrând) ... prietenii nu ți-au lipsit niciodată, mi-au fost cuvinte sau fluier ușor, mereu la un ceas înainte de apusul soarelui (\"mă strădui să respir / să nu mă strivesc / puțin câte puțin / mă surprind trează / pentru tăceri / care nu-mi aparțin\") ... scăldând în amurg poarta deschisă a unei ucenicii aud lumina cum \"se târăște prin ierburi / prin urmare acolo voi săpa mereu / până se vor auzi apele orbind\" (parcă te văd întinzând la uscat umbrele unor mirări) ... vântul aproape că amuțise (adulmecând și chiar îmbrăcând \"o tăcere indescifrabilă\"), tu stăteai de veghe într-un anonimat de împrumut, hoinărind prin noapte ... un om îmi face semne, mă aplec lângă moara lui (cât să îi văd cusăturile slăbite) și îl rog să nu-i ceară prea mult culegătoarei spicelor rămase ... un poem crescut din interior, atât de încet încât o înțelepciune calmă i-a dăruit vibrație observând semne ale artei de a trăi ... frumos, frumos ... recomand cu plăcere acest text, la bună veghere :)

... percepțiile celuilalt m-au fascinat dintotdeauna, cum lumina albă căutându-și potir și nuanță potrivită; altfel mai învăț din mers ... mulțam fain vouă și veghere :)