Poezie
Nevoia de exercițiu
1
1 min lectură·
Mediu
eram cel care mă furam
strâns cuibărit în suflet
lipind trecătorilor câte un petic de hârtie
pe fiecare dependență
tu purtai haine frumoase
însemnat
te ținea în loc o spiță de oameni stranii
acum poți explica asta cum vrei
răscumpărare putere sau fabulă
pricepi?
ar fi fost o nebunie să caut înțelesuri tăinuite
fulgerat de idei tulburi
dinspre cei temători și singuri
punctul de îndoială alungind mersul firesc al lucrurilor
în frunzișul ud al castanilor
arunca o lumină asupra mea
destul
pe sora ta cum o cheamă de fapt?
m-am săturat să stau într-un colț
și să aștept
cu mâinile în buzunare
paradisul pierdut
oare cum ți-e înlăuntrul tău?
retragerea mă pipăia
cu adâncă voluptate
îi spuneam pleacă
destul de legat sunt prin propria vină
sau jucărie
în loc de oameni adevărați
alegând într-o inimă oarbă
calea către tine
risipind puncte de odihnă
în umbre de sarcasm
oarecum în afară
de timp...
044.009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Nevoia de exercițiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/154783/nevoia-de-exercitiuComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABABAdina Batîr✓E un dar sa aduci atat de aproape cititorul si totusi sa nu poata patrunde intocmai in mijlocul acestui firesc-nefiresc. Cred ca adevaratul farmec consta in acest spirit care freamata incontinuu spre un loc din sine, un fel de etui al nevazutelor...
0
DCFlorine, textul tau, cat am priceput eu la ora asta, are nevoie de cititori care sa exerseze (re)lectura textelor, texte care pot fi poezie, acte sau \"oameni adevarati\"...Daca as analiza \"nevoia (ta) de exercitiu\" secvential, pe expresii, bineinteles ca afirmatii precum \"cuibărit\" sau \"spiță de oameni\" sau \"oameni adevarati\" sau \"inima oarba\" par redundante; ele rezista, cred, criticii tocmai prin ceea ce incearca sa arate sau sa ascunda.
Adica, la nivelul ideii, poemul tau ar putea fi impartit in 2 : prima parte pana la \"pe sorata cum o cheama de fapt?\" si a 2 -a de aici pana la final
Initial, indoiala despre mersul temator al lucrurilor pune pb unei reconectari la fondul intim-strain (sic!) al existentei, dublata de o constiinta care trece dincolo de asa-numitele crize existentiale.
Partea a 2 a, elegant, ironic chiar, intreaba daca firescul, naturalul, poate fi redobandit printr-o desprindere desine-cel sătul de ...indiferenta (sa zicem) si cautarea unui numitor comun, al exercitiului de a fi ....
ps: sa ma contrazica careva! :D
Adica, la nivelul ideii, poemul tau ar putea fi impartit in 2 : prima parte pana la \"pe sorata cum o cheama de fapt?\" si a 2 -a de aici pana la final
Initial, indoiala despre mersul temator al lucrurilor pune pb unei reconectari la fondul intim-strain (sic!) al existentei, dublata de o constiinta care trece dincolo de asa-numitele crize existentiale.
Partea a 2 a, elegant, ironic chiar, intreaba daca firescul, naturalul, poate fi redobandit printr-o desprindere desine-cel sătul de ...indiferenta (sa zicem) si cautarea unui numitor comun, al exercitiului de a fi ....
ps: sa ma contrazica careva! :D
0
ELȘi nu pot lua decât sfârșitul, plec cu ranița plină de sensuri, ca și cum aici, odată intrând, \"în lăuntrul tău\", nu ai cale de întoarcere, fiindcă te duci cu voluptate mai departe, în departea departelor. și singurul exerciți pe care îl admir este al conștiinței de sine.
\"în loc de oameni adevărați
alegând într-o inimă oarbă
calea către tine
risipind puncte de odihnă
în umbre de sarcasm
oarecum în afară
de timp...\"
Ela
\"în loc de oameni adevărați
alegând într-o inimă oarbă
calea către tine
risipind puncte de odihnă
în umbre de sarcasm
oarecum în afară
de timp...\"
Ela
0
FAAdina,
... poate a fost doar un refugiu în semn, cu mâinile în buzunarele pline de patimă, cine mai știe ... recunosc, m-am uitat după celălalt, dar apoi a trebuit să plec ... mulțumesc de trecere, la bună veghere :)
Dorine,
... ne purtăm cu noi evoluția până la pește, pipăind cu degetele vinișoarele colorate din pietrișul cuvintelor, în speranța că vom regăsi întregul mers al lucrurilor ... nevoia de exercițiu e de împrumut acum, în loc de plămân ... mulțumesc frumos de trecere și veghere :)
Ela,
... m-am ferecat pe alte căi într-un refugiu, la nevoie aș putea fi un cuvânt cât să nu mă pot găsi pe mine însumi ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
... poate a fost doar un refugiu în semn, cu mâinile în buzunarele pline de patimă, cine mai știe ... recunosc, m-am uitat după celălalt, dar apoi a trebuit să plec ... mulțumesc de trecere, la bună veghere :)
Dorine,
... ne purtăm cu noi evoluția până la pește, pipăind cu degetele vinișoarele colorate din pietrișul cuvintelor, în speranța că vom regăsi întregul mers al lucrurilor ... nevoia de exercițiu e de împrumut acum, în loc de plămân ... mulțumesc frumos de trecere și veghere :)
Ela,
... m-am ferecat pe alte căi într-un refugiu, la nevoie aș putea fi un cuvânt cât să nu mă pot găsi pe mine însumi ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
0