Mediu
sunt oameni. se trezesc din ei. spun adio celor trăite. întorc chipul în urma timpului. deschid brațele fără credință. uită. nu-i poți opri din toaca surdă. nu poți urla, sunt prea închiși spre a te auzi. veghezi. duci mai departe un pahar de apă. și taci. uneori închini o balanță spre drept cuvânt. alteori le privești trecerea. nu ai revoltă. te închini în trei anotimpuri. când vine solstițiul auzi cum pleacă. îi întorci pentru încă o dată, le amintești că sunt.
inima ta nu e o nucă. spărgătorul lovește pentru a lua miezul. inima ta e doar inimă. din miezul ei nu se poate decât trăi. fără patimă și orgolii. dar pentru asta ar mai fi de murit de câteva ori. nu o nuntă de inimi decât atunci când ele, inimile, sunt născute nuntite. nu e un chip de femeie doar. și nu e, nu va putea fi înșelare dinspre femeie. numai însingurare, așa cum sunt cei ce veghează. și iartă. în liniștea Crăciunului.
064.357
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Miez de nucă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/157169/miez-de-nucaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FAFAFlorin Andor✓... care-și poartă cămășile pe dos când simt ridicarea flăcării chiar dacă inima lor știe să bată stând în genunchi în fața sufletului ... mai sunt visuri ce ne apar pe neașteptate și din obișnuință le punem între noi și copilărie, fără atingere, în căutarea unui loc mai bun cu turtă dulce ... uneori îi salut, când nu sar în consemnările mele peste nume, întinzând mâna să-mi poată vedea căușul timpului meu de deșertăciune (bunicul îmi spunea că e unul acolo care le știe pe toate) ... mai sunt oameni care visează să poată auzi cum plouă, întinși între două coli de sugativă sau poate între paginile unei cărți groase ... îmi amintesc cum dintr-o pornire nelămurită împătuream paserea, pe ascuns, și-o soartă îndepărtată venea, întâmpinare ... Crăciun cu pace și liniște interioară ție! ... la bună veghere :)
0
CVInima ta nu e o nuca. Sparagatorul loveste. Undeva incepe sa se desfasoare in spirala o rana. La capatul ei, acolo in iesle, infloreste un nufar. Sa traiesti 1000 de ani fericiti. Cu drag, Carmen
0
ELSunt oameni. Care beau apă din râu măcar o dată, în lumina lunii tăcute. Oameni care calcă apăsat peste cord, amintind întoarceri. Sunt și oameni care cheamă ocrotitor copilul. Și când nu mai sunt povești, le rostesc taine, răsfirând degetele a închinare. Mulțumesc, Florin, dinspre bună ocrotire, lumină ție.
Carmen, spirală desfășurând, dintr-o durere, se înalță o singură închipuire. din ea se naște liniștea, căutând o cale de adevăr simplu. Mulțumesc pentru miezul lucrurilor din tainițe.
Ela
Carmen, spirală desfășurând, dintr-o durere, se înalță o singură închipuire. din ea se naște liniștea, căutând o cale de adevăr simplu. Mulțumesc pentru miezul lucrurilor din tainițe.
Ela
0
CVAm uitat sa fac o precizare, urarea de la multi ani este si pentru Florin si toti vizitatorii paginii tale.
Inca o data sarbatori fericite!
Inca o data sarbatori fericite!
0
DCce Craciun linistit, ce oameni? ce durere? vai, dar ce durere!!! auci, ma doare!
ps: la multi ani!
ps: la multi ani!
0
ELDor-in-ță ar fi să nu ne mai doară, însă e de când lumea omenească știut că tot ceea ce omul făptuiește durere simte. Iar când nu simte aceasta, apăi degeaba a ființat. Mulțumesc pentru trecerea prin oameni. La mulți ani de senin, ție.
Ela
Ela
0