Adeseori am întins o mână.
Uneori a rămas așa, fără a primi vreun răspuns.
Alteori, mi-a fost smulsă din umăr. Cu ură, cu cruzime chiar, nejustificată în niciun fel, pentru o biată mână
Titi a fost vecinul de peste drum al bunicilor mei. Înalt și slab, “ofticos“ cum zicea bunica, tușind mai mereu (a și murit de tânăr), muncea de dimineața până seara târziu (era șofer, din
- Dă-mi, te rog, să văd unde-am rămas!
- Nu-i nevoie, știu pe de rost - “Da’ tu, oltene, de mâine să pleci la mă-ta acasă!“
- Aha! Da, așa-mi spunea. Sau alte dăți - “Mai du-te și la tac-tu-mare
Fără niciun fel de introducere, fără ca măcar să mă prevină, și-a început povestea din punctul în care-o lăsase, de parcă doar ce încheiase fraza.
- Bunicul Ion era un fel de șef al clanului. Cum
Mai repede decât am crezut, aproape cu nerăbdare, și-a început destăinuirea, după cum îl sfătuisem, cu primele sale amintiri coerente.
Mă prevenise doar să nu-l întrerup prea des și să asigur o
De un sfert de oră bărbatul stă în fața mea, absent, întors în sine. Își fumează a doua țigară și urmăreste concentrat fumul, de parcă toate amintirile s-ar fi adunat în perdeaua cenușie, așteptând
În sala de judecată, forfota a încetat odată cu intrarea Instanței. După formalitățile de rigoare, judecătorul șopteste ceva grefierului și începe să răsfoiască plictisit dosarele. Lângă el- unul mai
Nu plânge, bade! Nu plânge, fratele meu! De ce să plângi că m-am dus, că n-am stat la rând? Crezi că te-ntreabă “Hei, al cui e rândul?“? Nu te-ntreabă, te ia la-ntâmplare, ori poate pe alese, ori
Până mai ieri asteptam ca toate usile să se deschidă. Până mai ieri chiar am crezut că nu există usi. Nici porti, nici garduri, nici zăvoare.
Străbăteam toate camerele, scotoceam în toate
- Stiți de ce ați fost acuzat?
- De prost, sărumâna.
- Și de mai ce?
- De tâmpit, sărumâna.
- Lăsați autocritica!
- Auto, da, știu și eu, nu m-aș mai fi trezit în ziua când m-am hotărît să mă
Asadar ne aflăm în orasul X, în institutul Y, în biroul nr.1, pe axa timpului, la momentul t.
Acolo se adunaseră cele patru numere, hiena (să-i spunem H), asa-zisul prieten (AP) si VN, care tocmai
Stătea-n drum salcâmul cu florile-i toate,
Grăbiți, călătorii treceau mai departe.
Spre gări de aiurea goneau în neștire
Cu singur bagaj - un dram de iubire.
În urmă de tot salcâmul
Orasul X, nici mare, nici mic. De fapt, mai degrabă mic, cineva spusese odată că acolo, oriunde te-ai afla, te afli mereu în centru. Curătel, dac-ar fi să te uiti la străzi, la constructii, la cei
Spre alte zări plecând, duc dorurile noastre răvășite-n bătaia aripilor.
Azi dimineață, o pasăre îmi poposise la geam.
“Tu cine ești?“ o-ntrebam în gând. “Ale cui doruri colinzi la fereastra
Se învârt fără rost, ducând cu ei libertatea, aducând pustiul. Șoaptele bunilor îmi foșnesc la urechi, a jale, a tristețe fără leac. Mergând înainte ciulinii ca viața, rar poposesc, preț
- Bună, mami! Cum a fost azi la școală?
Așteptam și eu s-aud ceva de note, de învățături noi, de scorpia aia de doamna...
- Of, mami, astăzi săgeata lui Cupidon a durut mai tare ca
Clipe umbrind inocența noastră, aducând jertfă vinovăției din noi. Din bunătate mi-am dorit să fac totul. Si tot din bunătate am rănit până la coagularea sângelui.
Alte clipe aducând luna
Sunt o persoană disciplinată. Vreau doar să spun că obișnuiesc să respect legea; și am eu una preferată - Regulamentul privind circulația pe drumurile publice, pe care mă străduiesc să nu-l încalc
En garde! - Pre? - Allez!
Am auzit de multe ori formula, rostită româneste, nu la TV, nu în marile competitii, ci în sala de antrenament (o biată ruină) a Clubului Sportiv Scolar Slobozia, precum
Să nu mai fiu?
Atunci de ce-as mai fi fost creată?
Să nu mai îndur?
De ce-a fost creată suferinta?
Să nu mai plâng?
Dar lacrimilor care li-i rostul?
Să nu mai râd?
Asta-i culmea!
Să nu mă mai
Ca de fiecare dată când venea momentul, se lupta cu sine să pară stăpân pe situație, imperturbabil, cum îi stătea bine unui gardian care deschide ușa condamnatului la moarte pentru ultima oară
Citisem undeva că “trebuie să râzi de lucrurile care te dor, ca să poți păstra cumpăna dreaptă“. Și-am râs. Deși nu mă durea nimic. De-atunci, cumpăna s-a tot înclinat spre partea cealaltă ( că doar
“Nimic nu rămâne după noi decât ceea ce am dăruit“
S-a stins așa cum a trăit- în liniște și cu mult bun simț. Bunul simț al bătrânilor de la țară (chiar și strămutați mai târziu la oraș),
Bună ziua!
Așa-mi încep eu orice conversație, cu un cuvânt care mă exprimă. Sunt Gândul Bun. Așa mă cunoaște toată lumea, deși în ultima vreme din ce în ce mai puțină lume mă cunoaste.
În
FD