Mediu
Până mai ieri asteptam ca toate usile să se deschidă. Până mai ieri chiar am crezut că nu există usi. Nici porti, nici garduri, nici zăvoare.
Străbăteam toate camerele, scotoceam în toate cotloanele, cu singura grijă să nu fie prea putine.
Până mai ieri speram ca toate dealurile să se lase urcate. De jos în sus si de sus în mai sus.
Vedeam doar crestele unduindu-se, cu singura grijă să nu se termine.
Până mai ieri credeam că muntii se vor da la o parte. Cu tot cu păduri si animale sălbatice.
Asteptam să mi-o spună chiar ei, cu singura grijă să nu strige prea tare.
Până mai ieri sustineam că nu există învinsi.
Astăzi doar mă rog. Cu singura grijă să n-am altă grijă.
0104.793
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentina-Loredana Dalian. “Până mai ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentina-loredana-dalian/jurnal/74338/pana-mai-ieriComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPîn drum spre casă zăbovii
un ceas în casa ta
să-ți spun c-am așteptat
câteva zile-n șir
dar tristă te-am văzut
dac-aș putea
aș arunca în mâine ziua cea de ieri
să speri
așa-mi spuneam când așteptam
și ție-ți spun
același lucru ca să nu te pierzi
un ceas în casa ta
să-ți spun c-am așteptat
câteva zile-n șir
dar tristă te-am văzut
dac-aș putea
aș arunca în mâine ziua cea de ieri
să speri
așa-mi spuneam când așteptam
și ție-ți spun
același lucru ca să nu te pierzi
0
IC Stiu ca maine vei crede din nou asta, vei avea putere sa te aduni si sa o iei de la capat!
Sufla-mi deasupra pumnilor stransi pentru tine si spune-mi ca si tu crezi asta!
Sufla-mi deasupra pumnilor stransi pentru tine si spune-mi ca si tu crezi asta!
0
FDMulte, multe multumiri. Ce mult mă bucur că sunteti aici, lângă mine! Dar trebuie să vă mărturisesc ceva (niste declaratii atât de sincere merită asta) - e o mică păcăleală. Mai exact - aceea care vorbeste mai sus nu sunt eu, de fapt sunt eu dar peste vreo 50-60 de ani când îmi voi da voie să gândesc asa. Si cine stie, poate nici atunci...A fost un exercitiu de...cum se zice? - călătorie în timp?
Sorin, că te-ai întors mă bucur tare, că-mi esti alături si mai si.
George, si prezenta ta în versuri mă încântă nespus. Mi-a plăcut “as arunca în mâine ziua cea de ieri“.
Ina, am suflat. Gata. Si vraja s-a rupt (cu călătoria).
Sorin, că te-ai întors mă bucur tare, că-mi esti alături si mai si.
George, si prezenta ta în versuri mă încântă nespus. Mi-a plăcut “as arunca în mâine ziua cea de ieri“.
Ina, am suflat. Gata. Si vraja s-a rupt (cu călătoria).
0
LPPana mai ieri eram anonim azi mi se pare ca fac progrese.
Frumoase ganduri....
Frumoase ganduri....
0
FDMultumesc, Lucian.
Nu cred ca erai anonim, daca la tine te referi. Dar progresele exista, fara discutie.
M-a bucurat prezenta ta aici.
Nu cred ca erai anonim, daca la tine te referi. Dar progresele exista, fara discutie.
M-a bucurat prezenta ta aici.
0
DPDraga Lore, imi place exercitiul tau de insingurare, dar imi place mai ales rezultatul. Eu m-am ghidat totdeauna dupa ideea ca \"raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea\", iar cea mai mare dintre ele e dragostea. Eu cred ca prin iubire si rabdare putem face totul. Iata si o povestioara care imi place:
\"Se înserase. Aerul primãvãratec te fãcea sã-ti strângi jacheta în jurul
trupului si sã grãbesti pasul spre casã, desi parcã ai mai fi vrut sã
zãbovesti în mireasma salcâmilor înfloriti. Mmm... ce de miere va fi anul
acesta... La vecini era luminã. Si din încãperea cu geamurile întredeschise
strãbãteau glasuri... si râsete. Mai multe glasuri ca de obicei. Vecinii
aveau musafiri? Dar cine se îndurase sã le calce pragul si, mai ales, cum de
se înduraserã ei sã primeascã pe cineva la cinã?... Te miri cã-i veselie
acolo unde mai ieri era bocet si vãicãrealã, este? Stai sã-ti povestesc
ce-am aflat, poate te dumiresti cum stau lucrurile...
Fata lor zãbovise putin în fata casei cu o prietenã, când de poarta lor s-au
apropiat 3 tineri. Pãreau strãini de loc, putin dezorientati si parcã ar fi
cãutat ceva. Chiar asa, cãutau un loc de popas peste noapte. Se prezentarã
politicos: Multumire (îmbrãcat îngrijit, dar modest), Succes (tras lacostum, cu un aer usor arogant - sau cel putin asa i se pãruse Fetei, dar o
privire caldã si binevoitoare) si Dragoste (mai \"copt\" decât ceilalti, parcã
mai sãrãcãcios îmbrãcat decât Multumire, dar cu o privire la fel de
învãluitoare, însã mult mai luminoasã decât Succes). Stiau cã oamenii de
prin partea locului nu o duc prea strãlucit, si tocmai de aceea doar unul
putea fi invitat o datã în casa omului. Fata i-a privit usor surprinsã. Dacã
ar fi fost dupã ea, i-ar fi invitat pe toti trei în casa lor - cine sã nu
vrea sã stea la masã cu Multumire, Succes si Dragoste! Dar nu, n-avea rost
sã insiste, doar pe unul îl putea invita la cinã. Asa cã intrã în casã
pentru a se sfãtui cu ai ei.
- A, negresit trebuie sã-l invitãm pe Succes,rosti Tatãl frecându-si
mâinile. Poate asa voi gãsi si eu un loc de muncã mai rãsãrit si ne-om sãlta
si noi un pic de jos.- Dar dacã l-am invita pe Multumire, interveni pe
un ton usor agresiv Mamafetei. Asa, chiar dacã ai rãmâne la vechiul loc
de muncã, poate-om învãta dela Multumire... multumirea si n-o sã vã mai aud
plângându-vã de orice lucrucât de neînsemnat. Chiar asa, sã-l chemãm pe
Multumire... Mã duc sã vãd decinã, iar tu, Fatã, mergi de pune masa.
- Stiti ceva, se auzi glasul sfios al Fetei, mie-mi place de Dragoste si
parcã pe el l-as invita la masã. Succes si Multumire tot mai au sansa sã fie
primiti în vreo casã, dar Dragoste, cine-si mai face astãzi timp pentru o
vorbã bunã, spusã cu toatã dragostea? E drept cã nu ne-ar strica putin
succes, si poate atunci am ajunge sã fim mai multumitori, dar dacã nu pot
veni toti trei în casa noastrã, haideti de data aceasta sã ne-mpãrtim pâinea
cu Dragoste.
Tatãl si Mama îsi aruncarã o privire - în care pentru o clipã se aprinse
parcã o scânteie cum Fata vãzuse doar pe vremuri, atunci când casa lor
rãsuna de râsete si cântece - dupã care Mama încuviintã din cap, iar Tatãl
ridicã usor din umeri, dar în cele din urmã cãzu si el de acord cu alegerea
Fetei. Într-o clipitã Fata zburã la usã si-l invitã în casã pe Dragoste.
Acesta se luminã mai mult la fatã si trecu pragul, dar nu singur, ci urmat
îndeaproape de Multumire si Succes. Si uite-asa aflarã Mama si Tatãl - si nu
cu mai putinã uimire si Fata - cã de l-ar fi invitat pe Succes sau pe
Multumire, cel ales intra singur în casa lor, pe când Dragoste, Dragoste
oriunde era invitat sã stea la masã îi aducea cu sine si pe Multumire si
Succes.\"
Cu drag,
Daniel
\"Se înserase. Aerul primãvãratec te fãcea sã-ti strângi jacheta în jurul
trupului si sã grãbesti pasul spre casã, desi parcã ai mai fi vrut sã
zãbovesti în mireasma salcâmilor înfloriti. Mmm... ce de miere va fi anul
acesta... La vecini era luminã. Si din încãperea cu geamurile întredeschise
strãbãteau glasuri... si râsete. Mai multe glasuri ca de obicei. Vecinii
aveau musafiri? Dar cine se îndurase sã le calce pragul si, mai ales, cum de
se înduraserã ei sã primeascã pe cineva la cinã?... Te miri cã-i veselie
acolo unde mai ieri era bocet si vãicãrealã, este? Stai sã-ti povestesc
ce-am aflat, poate te dumiresti cum stau lucrurile...
Fata lor zãbovise putin în fata casei cu o prietenã, când de poarta lor s-au
apropiat 3 tineri. Pãreau strãini de loc, putin dezorientati si parcã ar fi
cãutat ceva. Chiar asa, cãutau un loc de popas peste noapte. Se prezentarã
politicos: Multumire (îmbrãcat îngrijit, dar modest), Succes (tras lacostum, cu un aer usor arogant - sau cel putin asa i se pãruse Fetei, dar o
privire caldã si binevoitoare) si Dragoste (mai \"copt\" decât ceilalti, parcã
mai sãrãcãcios îmbrãcat decât Multumire, dar cu o privire la fel de
învãluitoare, însã mult mai luminoasã decât Succes). Stiau cã oamenii de
prin partea locului nu o duc prea strãlucit, si tocmai de aceea doar unul
putea fi invitat o datã în casa omului. Fata i-a privit usor surprinsã. Dacã
ar fi fost dupã ea, i-ar fi invitat pe toti trei în casa lor - cine sã nu
vrea sã stea la masã cu Multumire, Succes si Dragoste! Dar nu, n-avea rost
sã insiste, doar pe unul îl putea invita la cinã. Asa cã intrã în casã
pentru a se sfãtui cu ai ei.
- A, negresit trebuie sã-l invitãm pe Succes,rosti Tatãl frecându-si
mâinile. Poate asa voi gãsi si eu un loc de muncã mai rãsãrit si ne-om sãlta
si noi un pic de jos.- Dar dacã l-am invita pe Multumire, interveni pe
un ton usor agresiv Mamafetei. Asa, chiar dacã ai rãmâne la vechiul loc
de muncã, poate-om învãta dela Multumire... multumirea si n-o sã vã mai aud
plângându-vã de orice lucrucât de neînsemnat. Chiar asa, sã-l chemãm pe
Multumire... Mã duc sã vãd decinã, iar tu, Fatã, mergi de pune masa.
- Stiti ceva, se auzi glasul sfios al Fetei, mie-mi place de Dragoste si
parcã pe el l-as invita la masã. Succes si Multumire tot mai au sansa sã fie
primiti în vreo casã, dar Dragoste, cine-si mai face astãzi timp pentru o
vorbã bunã, spusã cu toatã dragostea? E drept cã nu ne-ar strica putin
succes, si poate atunci am ajunge sã fim mai multumitori, dar dacã nu pot
veni toti trei în casa noastrã, haideti de data aceasta sã ne-mpãrtim pâinea
cu Dragoste.
Tatãl si Mama îsi aruncarã o privire - în care pentru o clipã se aprinse
parcã o scânteie cum Fata vãzuse doar pe vremuri, atunci când casa lor
rãsuna de râsete si cântece - dupã care Mama încuviintã din cap, iar Tatãl
ridicã usor din umeri, dar în cele din urmã cãzu si el de acord cu alegerea
Fetei. Într-o clipitã Fata zburã la usã si-l invitã în casã pe Dragoste.
Acesta se luminã mai mult la fatã si trecu pragul, dar nu singur, ci urmat
îndeaproape de Multumire si Succes. Si uite-asa aflarã Mama si Tatãl - si nu
cu mai putinã uimire si Fata - cã de l-ar fi invitat pe Succes sau pe
Multumire, cel ales intra singur în casa lor, pe când Dragoste, Dragoste
oriunde era invitat sã stea la masã îi aducea cu sine si pe Multumire si
Succes.\"
Cu drag,
Daniel
0
FDE minunată această poveste, Daniel. Contine un mare adevăr. De multe ori m-am întrebat ce ar trebui să aleg. De fiecare dată am ales dragostea. Si, într-adevăr, odată cu ea intră pe usă si toate celelalte - succesul, multumirea, fericirea ...
Multumesc de prezenta ta si de acest dar minunat.
Multumesc de prezenta ta si de acest dar minunat.
0
ANpai chiar nu exista invinsi! doar invingatori, invinsii lor sunt invingatorii altora si cu toate astea nu exista razboi ci doar o pace nelinistitoare. cred ca m-am pierdut pe drum:)
pana mai ieri ma credeam normal.
pana mai ieri ma credeam normal.
0
FDBucuroasă de trecerea ta, Andrei. Si pe mine m-ai ametit un pic, dar am înteles ideea. Esti învins sau învingător în functie de unghiul din care privesti lucrurile. Si, dacă stii să iei doar ce-i bun din fiecare situatie, cred că te poti considera mereu învingător.
0
st