Mirare
din vârful lumii, deasupra barierei de nori, cuvintele aproape nu mai contează; ce mai poți să duci cu tine din lumea pe care ai lăsat-o în urmă? vreo amintire pe undeva, vreun dor prin
Tablou cu iederă si copac
Dacă eram iederă și tu copac, așa-i că am fi stat mereu îmbrățișați? Ce caldă îmbrățișare! Dar nu sunt iederă, nu ești copac; abia dacă ni se-ating mâinile și-atunci cu grabă ni le
Război
Vezi, fata tatii, așa-i la război, n-ai timp să te gândești la nimic, ești mai mereu pe muchie de cuțit. Eu am făcut la grăniceri, era o noapte cu stele, mirosea a fân cosit; de unde fân? doar
Liniste
E liniștea-aceasta dinaintea deschiderii Cerurilor, a-ntoarcerii Iordanului spre izvoare; de s-ar întoarce și lumea spre Tine, Doamne! poate n-am mai umbla orfani prin viață, rătăciți
Ostrov 17
A mai trecut un an, mi-am îmblânzit năzuințele, nu mai cer imposibilul, nici florilor de magnolii să înforească în iarnă; când treci prin gândul meu, ninge cu petale de trandafir până-n
Dragă M (3)
Hei, dragă M, noi chiar am crezut în revoluție, în lozinci, în schimbare; trăiam expuse grafic între abscisă și ordonată, cântăream substanțe cu exactitate de patru zecimale, ne găuream halatele
Parlament cu cinci sute de boy
Parodie după poezia „Ciobănaș cu trei sute de oi” Parlament cu cinci sute de boy(1), Când vii și dai cu legea după noi, De-i vedea o turmă, draga mea, Spune-i că m-am depărtat de
Ostrov 16
S-au răcit cuvintele, iubite, pe ostrovu-acesta se-anunță gheață la mal, au înghețat trandafirii, le-am făcut mușuroi în jurul tulpinei, să-i păzească de frig. Tu pe unde mama florilor de
Stiu, Tară
Știu, Țară, tu n-ai nicio vină, cum fără de vină ți s-au dus oștenii; tu nu ești vinovată că ți-au făcut pădurile hârtie transformată apoi în bani buni de cumpărat demnitatea, cinstea,
Dragă M (2)
Vezi tu, în anii aceia mergeam braț la braț cu naivitatea credeam în rosturile lumii în viața ce ni se desfășura ca o mare imensă înainte căutam sensurile existenței în materie în
Ostrov 15
Noaptea își prăvălise mantia peste ostrov, între noi se adunaseră tăcerile cum se adună norii pe cerul de noiembrie. lumea-și vedea mai departe de ale sale, vorbeam și vorbeam să înăbuș
Ostrov 14
Valsul unei zile de toamnă se plimbă prin inimă; Pe luciul apei se văd vapoare plutind, ducând cu ele promisiunea altor lumi, muzica iluzorie a depărtărilor. Întorci fila cărții, sunetul ei
Ostrov 13
E vremea frunzelor căzute, lipite de inima pământului de ploaia revărsată fără oprire; au fost culeși toți strugurii, toate nucile porumbul - și el a mai rămas o gutuie în pom, martoră a încă
Dragă M
Noi ne-am trăit tinerețea jumătate gri jumătate incoloră ne-am visat visele jumătate alb-negru jumătate color umblam îmbrăcate-n jeans și-n tricouri nu-mi amintesc să-mi fi cumpărat altceva din
Ostrov 12
În amintire încă mai plouă ploaie de vară, ca un potop; pe străzi, râuri-râuri, apa se revarsă spălând regretele de ieri, tristețile nevindecate la timp. Tu – înveșmântat în negru, coborând
Fereastra
Prințesa privea zilnic pe geam viața ca un semn de-ntrebare ce umple cadrul ferestrei. Dincolo, trecătorii își vedeau de treburile lor mărunte, abonați ai lucrurilor simple; prințesa gândea că
Ostrov 11
Ca o corabie eșuată la mal fără ancoră așteptam fără să știu ce sau pe cine aștept de parcă n-aș fi știut că toate venirile erau anulate. aici nu se vine, de-aici nu se pleacă aici e ostrovul
Ostrov 10
A venit toamna și pe ostrovul meu, cu banalitățile ei care mișcă inima – niște frunze căzute, niște cocori ducându-se ca visele ce pleacă în zori, ici-acolo, zorele-nflorite și n-ai să crezi,
Venise bâlciul
Și era toamnă și era frig, venise bâlciul cu alvița și comediile, țiganii-și puseseră șatra peste vale, noi terminam orele târziu, se-nnoptase și-mi era frică. Zarică, repetentul clasei, zice
Ostrov 9
Îți scriu ca și cum aș veni de departe, ca și când ostrovu-acesta mi-ar îngădui să plec, îți scriu ca și când anii mei nu s-ar număra, ca și când legile nescrise s-ar fi nescris și pentru
Ostrov 8
În lume se-ntâmplă apusuri la care absentăm nemotivat în lume se-ntâmplă dureri la care întârziem cu un ceas. s-au întâmplat răstigniri, dar una singură ne-a rămas. arată-ne, Doamne, mai
Sapte ani
Au trecut. viața s-a scris cum s-a scris poate ne-am mai înțelepțit cu un rid fiecare și-a urcat cărările treptele în timpul acesta ne-am apropiat și ne-am depărtat cu teamă apoi să nu ne
Scrisori
Poate cândva, într-o zi cineva ne va afla scrisorile scrisorile electronice, așa cum noi, astăzi, scotocim prin lăzi de zestre urcate prin poduri pe unde mai găsim câte-un teanc legat cu fundă
Poem cu gărgăuni
Scriu textul acesta ca și când ar interesa pe cineva, dar nu-i decât un poem estival cu gărgăuni cu vreo două-trei trepte spre soare cu altele coborând în piscină; mai găsim și vreo doi bărbați,
